Autor: Irina Papuc Justiţia din Republica Moldova continuă să rămână un subiect dedicat criticilor, în special pentru cazurile de corupţie şi implicarea politicului în activitatea judecătoarească. După o serie de modificări la Legea privind statutul judecătorului, sistemul justiţiei ar putea câştiga mai multă independenţă, însă studiile arată că subminarea justiţiei de către politic are rădăcini adânci. Ca să înţelegem de ce nu avem o „schimbare la faţă” a Justiţiei, experţii ne recomandă să analizăm atent legile Republicii Moldova, în special cele care reglementează numirea judecătorilor, întrucât astfel poate fi explicată „simbioza” nereuşită dintre justiţie şi politic. Numirea iniţială a judecătorilor Constituţia Republicii Moldova prevede că numirea judecătorilor pentru o perioadă de cinci ani este prerogativa Preşedintelui ţării, candidaturile însă sunt propuse de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), cele mai potrivite fiind identificate prin intermediul unui concurs. Preşedintele ţării poate, tot în condiţiile legii, să respingă candidatura propusă, însă experţii în transparenţa justiţiei atrag atenţia asupra faptului că argumentele Preşedintelui sunt de cele mai multe ori incomplete sau insuficiente. „În perioada 2006 - 2014, Președintele țării a respins cel puțin 24 de propuneri ale CSM privind numirea inițială în funcția de judecător. Președintele a invocat cel mai des încălcarea de către candidat a legislației sau aparenta lipsă de integritate. Extrem de rar Președintele a invocat încălcarea procedurii legale de selectare. Deși Președintele țării trebuie să-și motiveze refuzul, în practică motivarea refuzului se rezumă la unul-două paragrafe. Cel mai des, mai ales în ultimii ani, Președintele face referire la informațiile prezentate de Serviciul de Informații și Securitate, care însă niciodată nu au fost anexate la refuz”, se arată într-un raport recent al Centrului de Resurse Juridice din Moldova. Probleme se atestă şi la reconfirmarea judecătorilor după primii cinci ani de activitate, întrucât CSM are dreptul legal să decidă dacă dosarul unui candidat va ajunge sau nu pe masa Preşedintelui. „Legea nu specifică temeiurile din care CSM poate refuza să reconfirme în funcţie un judecător", se arată în raport. Acest lucru este privit cu mare suspiciune de către specialişti, chiar dacă vorbim despre instituţia de autoadministrare a sistemului judecătoresc. Judecătorii de la Curtea Supremă de Justiţie, după bunul plac al deputaţilor În cazul judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) miza ar putea fi cea mai mare. De altfel, autorii studiului atenţionează că modalitatea de alegere a judecătorilor pentru CSJ este una care ţine de-a dreptul de „gusturile deputaţilor”, dacă se exclude o înţelegere prealabilă. Şi asta pentru că, având cel puţin zece ani de experienţă, un judecător este pus în situaţia de a convinge Parlamentul să-l voteze. „Deși pare democratică, numirea judecătorilor de către Legislativ comportă pericole majore pentru independența justiției, deoarece decizia este eminamente politică, care se bazează pe preferințele subiective ale deputaților și nu pe meritele candidaților. Mai mult, decizia Legislativului, fiind rezultat al votului majorității, nu poate fi motivată și nici contestată. Rezultatul votului, după cum se cunoaște, este unul al compromisului”, notează autorii studiului. Aceştia aduc exemple când CSM, care propune candidaturile pentru Legislativ, a folosit argumente pentru propunerea unui candidat sau, invers, refuzul de a propune candidatura unui anumit judecător, precum „popularitatea” de care se bucură acesta printre parlamentari. „Parlamentul nu are nici competențe și nici pârghii pentru a evalua activitatea judecătorilor. Practica anterioară de numire a judecătorilor la CSJ a confirmat că, deși acest fapt nu este prevăzut de lege, candidații erau audiați separat de către fracțiunile parlamentare cu ușile închise. Această procedură generează suspiciuni”, conchid experţii. Recent, în Parlament a fost înregistrat un document care prevede modificări la Legea privind statutul judecătorului şi Legea cu privirea la Curtea Supremă de Justiţie. Modificările ţin însă de reogranizarea Curţii Supreme de Justiţie, privind raportul de magistraţi care provin din mediul judecătoresc, academic, societatea civilă etc. Totodată, documentul prevede majorarea numărului de inspectori judecătoreşti, instituirea unei comisii parlamentare de supraveghere a deciziilor judecătoreşti şi învestirea CSM cu dreptul de a verifica averile judecătorilor.