Recent Guvernul a aprobat modificarea unui pachet de legi, care ar avea drept scop combaterea abuzului sexual asupra minorilor şi pornografiei infantile prin intermediul internetului. Documentul a ridicat grave probleme de securitate şi respectare a drepturilor omului, după ce numeroase organizaţii, în special de media, au atras atenţia asupra faptului că autorităţile încearcă prin acest document să legalizeze norme abuzive, care ar putea afecta libertatea de expresie, securitatea datelor cu caracter personal şi dreptul la viaţa privată. În acest timp, poliţia neagă orice intenţii de cenzură. Ce prevede Legea „Big Brother” În esenţă, documentul prevede mai multe modificări la Codul Penal, Codul de Procedură Penală şi Codul Contravenţional, la Legea privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, Legea comunicaţiilor electronice, Legea privind activitatea specială de informaţii și Legea privind exercitarea profesiunii de medic. Într-un text amplu, în total de 22 de pagini, Ministerul de Interne, autoritatea responsabilă de document, argumentează necesitatea imperativă a aprobării modificărilor. Astfel, autorităţile introduc termenul de percheziţie informatică şi ridicarea obiectelor care conţin date informatice, iar ca măsuri speciale de investigaţie se introduc interceptarea şi înregistrarea datelor informatice, dar şi a comunicărilor electronice, textelor informatice care ar putea deveni probă într-o eventuală cauză penală. Totodată, noua lege cere furnizorilor de internet să stocheze datele referitoare la utilizatori, trafic şi să le prezinte Poliţiei în cazul în care aceasta le solicită, dar şi îi obligă să sisteze accesul unor pagini web în cazul în care se depistează că acestea „promovează abuzul sexual, conţin informaţii ce fac propagandă războiului şi terorismului, îndeamnă la ură sau discriminare naţională, rasială ori religioasă, la instabilitate sau violenţă, conţin sau difuzează instrucţiuni privind modul de comitere a infracţiunilor”. Acestea sunt prevederile care au generat cele mai multe suspiciuni. Legea „Big Brother”, citită printre rânduri Noua lege ar permite Centrului pentru combaterea crimelor informatice din cadrul MAI să fie eficient în lupta cu abuzul sexual al minorilor, pornografia infantilă şi terorismul, declarate scopuri primordiale. Fără să reducă din importanţa luptei contra infracţiunilor cibernetice, mai multe organizaţii au făcut apeluri publice prin care au cerut excluderea prevederilor care limitează drepturile de utilizare a internetului şi dreptul la viaţa privată. „Articolul133 din Codul de Procedură Penală va permite citirea email-urilor, dar și altor mesagerii textuale, precum Viber, Telegram, Skype, WhatsApp. Articolul 247 din Codul Contravențional va prevedea obligarea operatorilor de Internet să filtreze și să ahriveze traficul ce trece prin propria rețea, dar și să blocheze IP-urile serverelor, pe care sunt stocate diferite site-uri. Modificările respective contravin standardelor europene prinvind neutralitatea și libertatea Internetului și ar veni să înăsprească cenzura și să permită abuzuri, prin care să fie blocate site-urile incomode politic”, se arată într-un apel public, semnat de către 11 instituţii media şi companii furnizoare de servicii internet. Totodată, aceştia atrag atenţia că, la 8 aprilie 2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis să invalideze controversata Directivă 24/2006 privind stocarea datelor personale de către companiile de telecomunicaţii, pentru folosirea acestora de către procurori. Vitalie Eşanu, fondatorul Privesc.eu – unul dintre semnatarii apelului - consideră că documentul „ne aruncă într-un sistem totalitar care va controla internetul. Pericolul și mai mare e că statul dă dreptul providerilor să acumuleze informațiile despre toți clienții lor, să fie un fel de SIS. Ghiciți ce se va întâmpla dacă, în loc de baza de date a clienților cu nume, parole, IP și adresa de domiciliu, cum a fost în cazul Starnet, se va scurge baza de date cu informațiile despre toate comunicațiile tuturor, toate email-urile, toate parolele care au trecut prin trafic necriptat? V-ați închipuit?”. Autorii proiectului de lege dau asigurări însă că documentul corespunde cerinţelor UE. „Proiectul de lege va facilita ajustarea cadrului legislativ naţional la prevederile Convenţiei Consiliului Europei cu privire la protecţia copiilor împotriva exploatării şi abuzului sexual”, se precizează în Nota Informativă a documentului. Reprezentanţii MAI spun şi ei că documentul corespunde unor prevederi din Codul Penal existent al României. Ce prevede Raportul Consiliului Europei despre drepturile moldovenilor la folosirea Internetului Exerciţiul de imaginaţie sugerat de Vitalie Eşanu, fondatorul Privesc.eu, s-ar putea dovedi a fi util, întrucât rapoartele organizaţiilor internaţionale arată că în Moldova există suficiente probleme în privinţa securităţii datelor utilizatorilor de internet. „În Moldova sunt 219 furnizori de servicii Internet, conform informațiilor oferite de către ANRCETI la 13 noiembrie 2015. Nu există nicio informație publică disponibilă pentru a înțelege în ce măsură acești furnizori de servicii asigură protecția drepturilor omului”, se arată într-un raport al Consiliului Europei, efectuat la sfârşitul anului trecut în Moldova. De altfel, autorii au menţionat despre cazul scurgerii de date a utilizatorilor Starnet de acum un an, în urma căruia au fost afectate 153 de mii de persoane. În raport se indică clar că„interceptarea corespondenței și telecomunicațiilor sunt interferențe la viaţa privată și sunt subiectul condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatul 2 din CtEDO. Însăși existența unei legislații care permite supravegherea telecomunicațiilor poate fi considerată drept o ingerință în dreptul la viaţa privată”. Autorul raportului mai atrage atenţia că iniţiativele de interceptare secretă „trebuie să conţină o bază legală și să fie necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naționale, siguranței publice sau bunăstării economice a țării, prevenirii infracțiunilor, protejarării sănătății sau stării psihice, protecției drepturilor și libertăților altora”. În ceea ce privește sistemul de interceptare secretă a comunicațiilor de telefonie mobilă, există concluzia CEDO în cazul Roman Zaharov împotriva Rusiei. Aceasta a precizat că prevederile legale rusești care reglementează interceptarea comunicațiilor nu oferă garanții adecvate și eficiente și a constatat deficiențe în cadrul juridic în următoarele domenii: (I) circumstanțele în care autoritățile publice sunt abilitate să recurgă la măsuri de supraveghere secretă , (II) durata măsurilor de supraveghere secretă, (III) procedurile de distrugere și de stocare a datelor interceptate, (IV) procedurile de autorizare a interceptării, (V) supravegherea interceptării, (VI) notificarea interceptării comunicațiilor și (VII) căile de atac disponibile. Aceste deficienţe ar putea fi identificate şi în Moldova. În acelaşi timp, autorii atrag atenţia asupra faptului că autorităţile au numeroase restanţe la capitolul „protecţia copiilor în mediul on-line” şi trebuie să se axeze pe remedierea lor. „În ceea ce privește copiii și tinerii, articolul 5 alineatul (8) din Legea Cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informațiilor prevede că persoana care acordă acces ( a Internet) va asigura punerea în aplicare și buna funcționarea a mijloacelor de filtrare a informației cu un impact negativ asupra copiilor, mijloacele fiind aprobate de către MTIC (Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Telecomunicaţiilor). Guvernul a aprobat condițiile de utilizare obligatorie a mijloacelor de filtrare, însă acte de punere în aplicare a legii nu au fost adoptate încă. În practică, furnizorii de servicii Internet trebuie să analizeze și să ia decizii în mod independent. Reprezentanții unor furnizori de servicii internet şi-au exprimat îngrijorarea și au solicitat o evaluare și armonizarea cadrului legal şi dispozițiilor relevante, cu cadrul juridic al Consiliului Europei”. Ce prevede Convenţia Lanzarote (2007) privind stocarea de date Ministerul Afacerilor Interne a argumentat în Nota Informativă a documentului că autoritatea nu face altceva decât să transpună în lege prevederile Convenţiei Lanzarote din 2007, privind protecţia copiilor împotriva exploatării şi abuzurilor sexuale. De altfel, Convenţia lasă statelor dreptul de a stabili independent ce norme legale sunt eficiente în lupta cu exploatarea sexuală a minorilor. De altfel, un singur articol din Conveţie face trimitere la „stocarea de date”. Vorbim însă despre datele celor care au fost condamnaţi pentru infracţiuni sexuale. Astfel, articolul 37 prevede că :„În scopul prevenirii și urmăririi penale a infracțiunilor stabilite în conformitate cu prezenta Convenție, fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a colecta și stoca, în conformitate cu dispozițiile relevante privind protecția datelor cu caracter personal și a altor norme și garanții adecvate prevăzute de dreptul intern, datele referitoare la identitatea și profilul genetic (ADN) ale persoanelor condamnate pentru infracțiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenție”. Mai mult, fiecare stat, parte a Convenţiei, se angajează să identifice o singură instituţie care va fi responsabilă de stocarea acestor date, iar comunicarea informaţiilor altor instituţii trebuie să se face în corespundere cu prevederile internaţionale.