În Republica Moldova aplicarea arestului preventiv este o problemă serioasă, semnalată atât de experţi, cât şi de cazurile de condamnare a Republicii Moldova la CtEDO. Datele statistice arată că în ultimii trei ani se menţine numărul constant al persoanelor care se află perioade îndelungate în penitenciare, în aşteptarea deciziei judecătorești. Din datele recente ale Ministerului Justiţiei constatăm că fiecare al patrulea deţinut se află în arest preventiv. Conform datelor publicate într-un raport al Consiliului Europei, în anul 2014, în penitenciarele din Moldova se aflau în arest preventiv 1.553 de persoane, adică 21,2 la sută din numărul total de deţinuţi. Cifra se menţine constantă din 2010. Acum Ministerul Justiţiei operează cu cifre mult mai mari – 8.200 de deţinuţi, dintre care 2.000 se află în arest preventiv. De altfel, numărul celor condamnaţi cu privare de libertate este în creştere în ultimii ani, iar Ministerul Justiţiei motivează acest lucru cu înăsprirea pedepselor în Codul Penal. Aplicarea eronată a arestului preventiv, alături de alte probleme din sistemul justiţiei, au dus într-un final la supraaglomerarea închisorilor. Într-un raport, publicat recent, Consiliul Europei atrage atenţia că este nevoie de măsuri urgente de redresare a situaţiei. Cele mai grave probleme par să fie lipsa măsurilor alternative arestului preventiv, conlucrarea proastă dintre sistemul penitenciar şi serviciile de probaţiune. „Codul Penal al Republicii Moldova include minimul obligatoriu al pedepsei cu închisoarea. Se pare că dacă o instanță moldovenească dorește să condamne un infractor la închisoare, perioada minimă trebuie să fie de trei luni. Aceasta este împotriva concepției penale generale din țările europene, unde ar putea fi adecvate perioade mai scurte de detenție - uneori doar câteva săptămâni dacă nu se poate avea în vedere o pedeapsă neprivativă de libertate”, se arată în raport. De altfel, legislaţia din Moldova este construită astfel încât judecătorii trebuie mai întâi să găsească argumentele pentru care un om trebuie să ajungă după gratii şi nu invers. În plus, dintre țările Parteneriatului Estic, Moldova recurge cel mai puțin la amnistii și grațieri. O altă problemă constituie faptul că în Moldova nu se aplică măsuri alternative arestului preventiv. Studiile elaborate de experţii noştri confirmă faptul că există numeroase situaţii în care arestul preventiv sau prelungirea arestului se aplică cu erori, iar una dintre acestea este motivarea arestului. „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în mod repetat faptul că instanțele nu reuşesc să motiveze detenţiunea în aşteptarea judecăţii, recurgând la motive abstracte şi stereotipice, neluând în considerare, în mod serios, posibilitatea alternativelor precum cauţiunea, astfel încălcând articolul 5, alineatul (3) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”, precizează autorii raportului. La rândul său, ministrul Justiţiei recunoaşte problema supraaglomerarării penitenciarelor. Într-un proiect propus pentru dezbateri publice, autoritatea propune amnistierea a aproximativ 1.700 de condamnaţi, care vor corespunde anumitor rigori, precum comportamentul, riscul de recidivă etc. În Nota Informativă a documentului se precizează că în ultimii doi ani a crescut numărul deţinuţilor, cu aproape 2.000, din cauza modificărilor legislative în materie penală. Motivul pentru care Ministerul Justiţiei a înaintat acest proiect de lege nu este analiza amplă a situaţiei penitenciarelor şi numărului de deţinuţi, ci aplicarea amnistiei, ca o tradiţie de Ziua Independenţei Republicii Moldova.