Autor: Olga Burea Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” Domeniul mărcii este reglementat în Republica Moldova prin Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecția mărcilor, care definește procesul înregistrării, protecția juridică și utilizarea mărcilor. Marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație, având drept scop deosebirea produselor și/sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane. Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice și/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată. Drepturile asupra mărcii sunt dobândite și protejate prin: înregistrarea în condițiile legii, înregistrarea internațională conform Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor din 14 aprilie 1891, denumit în continuare Aranjamentul de la Madrid, sau conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor din 27 iunie 1989, denumit în continuare Protocolul referitor la Aranjament, precum și prin recunoașterea mărcii ca fiind notorie. Autoritatea care acordă protecție mărcilor este Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI). AGEPI recepționează și examinează cererile pentru acordarea protecției, acordă și eliberează, în numele statului, titluri de protecție – certificatul de înregistrare a mărcii. Acesta se înregistrează în Registrul național ale titlurilor de protecție acordate pentru mărci. Pentru a demara înregistrarea unei mărci este necesar să consultați, în paralel cu actul normativ, și Regulamentul privind procedura de depunere, examinare și înregistrare a mărcilor, aprobat de Guvern, care definește clar pașii ce trebuie făcuți. În acest sens, este bine de cunoscut și despre taxele de înregistrare și eliberare a mărcii, or serviciul cu privire la procedura  de înregistrare, durata și costuri poate fi accesat pe adresa agepi.gov.md. Pașii de urmat la înregistrarea unei mărci și conținutul cererii de depunere
  1. Orice persoană fizică sau juridică poate depune cererea de înregistrare la AGEPI. Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform legislației civile.
  2. Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba de stat, care poate fi găsit pe site-ul: agepi.gov.md. Aceasta trebuie să conțină: - indicații care să permită stabilirea solicitantului (persoana fizică/juridică sau solicitanți multipli) cu indicarea identității acestuia (numele/denumirea/adresa/telefon/fax/e-mailul solicitantului); - mențiunea referitor la tipul mărcii (verbale, combinate, tridimensionale etc); - indicații care să permită AGEPI să ia legătura cu solicitantul sau, după caz, cu reprezentantul autorizat al acestuia; - o reproducere, suficient de clară, pentru semnele susceptibile de reprezentare grafică (art. 5 lit. a) din Lege), a căror înregistrare se solicită, şi/sau o descriere detaliată, pentru semnele sonore, olfactive, tactile (art. 5 lit. b) din Lege), ce nu pot fi prezentate grafic, însoțită de mostre sau de o imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc, care să permită reproducerea mărcii); - mențiuni clare în cazul în care solicitantul revendică mai multe culori ca element distinctiv al mărcii; - lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii (grupate conform Clasificării de la Nisa); - dovada achitării taxei de depunere a cererii în cuantumul stabilit.
După caz, cererea va conține:
  1. o transliterare a mărcii sau a unor părți ale acesteia;
  2. o traducere a mărcii sau a unor părți ale acesteia.
Atenție! Cererea se prezintă în 2 exemplare și urmează a fi însoțită de următoarele anexe:
  1. 5 reproduceri ale mărcii în alb/negru sau color, după caz, în mărime de 8X8 cm;
  2. dovada achitării taxei de stat;
  3. procura semnată de solicitant, dacă cererea se depune prin intermediul reprezentantului.
Rețineți! Concomitent cu depunerea cererii de înregistrare, persoanele fizice și cele  juridice, care întrunesc criteriile stabilite în art. 2 alin. (2)–(4) din Legea nr. 206-XVI din 7 iulie 2006  privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, pot solicita înlesniri, beneficiind de o reducere de 50% din cuantumul taxelor prevăzute de lege. Cât timp durează examinarea cererii și înregistrarea mărcii AGEPI examinează cererea de înregistrare în termen de o lună de la data depunerii, ulterior se atribuie data de depozit, în cazul care cererea de înregistrare corespunde cerințelor prevăzute de lege și Regulament. În cazul în care se constată unele iregularități, autoritatea notifică solicitantului despre remedierea acestora în termen de 2 luni. În maxim trei luni cererea de înregistrare urmează a fi publicată. Ulterior, în termen de trei luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică, precum şi orice grup de fabricanți, producători, prestatori de servicii, comercianți sau consumatori poate prezenta în scris la AGEPI observații motivate/opoziții privind necesitatea de a refuza înregistrarea mărcii. În termen de trei luni de la data expirării perioadei de prezentare a observațiilor terților şi a opozițiilor, AGEPI efectuează examinarea de fond a cererii în vederea respectării condițiilor de protecție a mărcii, sub rezerva achitării taxelor stabilite. În funcție de rezultatele examinării în fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii și o notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării. În cazul admiterii înregistrării mărcii, aceasta se va publica în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI) - Secțiunea Mărci, în format electronic, și se va înscrie în Registrul Mărcilor, urmând să se elibereze certificatul de înregistrare cu condiția achitării taxei prevăzute de lege. În concluzie putem spune că protejarea mărcii este o necesitate, iar dreptul asupra acesteia poate fi dobândit doar prin înregistrarea în condițiile legii. Or, altfel spus, neînregistrarea mărcii presupune posibilitatea persoanelor terțe de a utiliza și de a deține drepturi exclusive asupra acesteia.