Autor: Olesea Nastas, E-DREPT Pe 31 mai, de Ziua Mondială fără Tutun, au intrat în vigoare o serie de modificări și completări cu privire la controlul tutunului. În aceeași zi, Organizația Mondială a Sănătății ne-a oferit cel mai înalt premiu al său din domeniu. Nouă, aha! Deși oficial au fost înregistrate anumite măsuri delimitatoare, n-avem nicio încordare. După doar o săptămână de când au intrat în vigoare noile amendamente, n-au fost raportate „victime”. O fi ucigând fumatul cu sânge rece, dar nu-i chiar atât de operativ. Și-n fond, schimbările nici nu aveau cum fi teatrale. E important că deja există acest mecanism legislativ și că pentru fiecare tip de încălcare s-a stabilit o sancțiune contravențională concretă, bine determinată. În rest, ne descurcăm. Avem, n-avem țigări, fumăm. Sau nu-i așa? Cu scopul de a acoperi fisurile și de a înlătura lacunele existente, a fost modificat un șir de acte legislative (am vorbit despre ele aici). Iar pentru asigurarea funcţionării mecanismului regulatoriu au fost incluse sancţiuni. Unde a fost necesar, s-a completat triada funcţională a normei juridice (dispoziţie, ipoteză, sancţiune). Consecvența și temeinicia acestor amendamente este pe cât de solidă, pe atât de simplă. „Fumatul mă calmează. Este plăcut, incitant. Nu vreau ca politicienii să decidă ce este incitant în viaţa mea”, zice David Hockney. Să admitem că ești și tu un fumător din categoria dânsului. Aș putea eu să te condiționez în mod necesar să abandonezi fumatul? Nu, cel mai probabil. În primul rând, pentru că e o decizie unilaterală. În al doilea, orice presiune argumentativă din partea mea ți-ar genera doar încăpățânare, nu-i așa? Normal, doar te respecți. Întrucât nici eu, și nici oricine altcineva nu te-am determinat să te apuci de fumat, niciunul dintre noi nu are dreptul (moral, cel puțin) să încerce să te convingă de altceva. Așa e. Însă există și reversul. Și aici, da, pajura are două capete. Dreptul la ocrotirea sănătății este un drept constituțional, iar statul este obligat să ni-l garanteze. Mai mult, el are o îndatorire primordială de a ne respecta și de a ne ocroti. Și pe mine, și pe tine. Evident. În fața lui suntem toți egali și fiecare dintre noi avem dreptul la un mediu înconjurător sănătos. Și ghici ce? Tot statul e cel care trebuie să ni-l garanteze. Și asta face. Nici mai mult, nici mai puțin. Așadar, statul este obligat (potrivit reglementărilor naționale și comunitare) să contribuie la creșterea nivelului de protecție a sănătății populației de dauna cauzată de consumul produselor din tutun și expunerea la fumul de tutun. Cu alte cuvinte, statul nu îți poate interzice să fumezi, chiar dacă alegerea ta mă afectează (in)direct și pe mine. Însă are libertatea de a-și consolida capacitățile de control în domeniul tutunului. Ceea ce a și făcut, de altfel. Și nu rău, zice OMS. Haris Hajrulahovic, reprezentantul OMS în Republica Moldova, i-a oferit Oxanei Domenti, Președintele Comisiei Protecție Socială, Sănătate și Familie a Parlamentului, premiul pentru realizări în domeniul controlului tutunului și protecției sănătății publice. Nu, nu pentru că nu se mai fumează. Pentru adoptarea amendamentelor privind controlul tutunului, precum și pentru progresul pe care l-am înregistrat în alinierea legislației naționale la prevederile Convenției-cadru a OMS privind controlul tutunului. Și aici am fost buni. Se știe, noi la politici suntem foarte buni. Cum a afectat introducerea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea reglementărilor stabilite oamenii de afaceri și business-urile lor? Deocamdată, nicicum. Și asta, într-o măsură oarecare, e puțin paradoxal. Cel puțin așa ar putea fi interpretată sclipirea ușor ironică din ochii societății civile. Timp de trei ani (cât a durat elaborarea și promovarea noilor reglementări) s-a făcut lobby împotriva acestor amendamente. Principalul argument invocat de marile companii producătoare de produse din tutun și de managerii localurilor era faptul că vor distruge economia. Nu că șapte zile ar fi suficiente să venim cu un contraargument factual. Altceva vreau să zic, totuși. Spre exemplu, în State decenii întregi s-a încercat să se restricționeze fumatul în baruri și în restaurante, dar fără un succes imediat. Când New York a făcut acest pas, multă lume s-a opus noilor reglementări și au făcut lobby împotriva lor. Și tot așa. Aruncau vorbe precum că amendamentele anti-fumat vor distruge localurile și chiar turismul. Și asta nu se întâmpla oriunde, ci în cel mai populat oraș din SUA. N-a fost deloc așa. După zece ani, s-a dovedit că a fost cel mai bun lucru care a putut să i se întâmple industriei în acea perioadă. Încurajați de faptul că nu trebuie să fumeze pasiv, foarte multă lumea a început să iasă în oraș, înregistrându-se un nou tip de dating. Și numai la un an de la intrarea în vigoare a Legii Smoke-Free Air din 2003, veniturile comerciale la restaurante și baruri crescuse cu câteva procente bune (între 7 și 9). Mai mult, au fost înregistrate locuri de muncă, iar numărul de licențe noi pentru băuturi spirtoase crescuse. Iar acest fapt a demonstrat doar că localurile au prosperat în perioada imediat următoare. Și nicidecum invers. Un simplu instrument de control al tutunului nu are capacitatea de a distruge o întreagă economie. Ăsta-i lobby la nivel internațional. Să revenim în Moldova. Au fost introduse amendamente care au creat mecanismele necesare pentru realizarea obiectivelor modificărilor adoptate, prin concretizarea atribuțiilor poliției și a organelor serviciului de supraveghere de stat a sănătății publice. Pe acest fundal, Inspectoratul Naţional de Patrulare al IGP şi Batalionul de Reacţionare Operativă sunt cu ochii în patru. Așadar, se vor aplica sancțiuni sub formă de amenzi (de la 1 000 până la 10 000 de lei) pentru admiterea fumatului în locurile interzise. Fii cu băgare de seamă. Sau încurajează poliţia locală şi structurile competente din componenţa Ministerului Afacerilor Interne să aducă bani în bugetul statului. Țara are nevoie de noi toți în egală măsură.