Refuzul autorităților maghiare de a furniza unui ONG informația privind activitatea avocaților din oficiu constituie o încălcare a dreptului de acces la informație. Prin hotărârea Marii Camere din 08 noiembrie 2016 în cauza Magyar Helsinki Bizottság c. Ungariei (cererea nr. 18030/11), Curtea a constatat, cu 15 voturi la 2, că a avut loc violarea art. 10 din Convenție, libertatea de exprimare. Cauza a vizat refuzul autorităților maghiare de a furniza unui ONG informația privind activitatea avocaților din oficiu, motivând prin faptul că informația respectivă conține date cu caracter personal care, potrivit legislației maghiare, nu poate fi dezvăluită. Curtea a notat că informația solicitată de către asociația reclamantă era necesară pentru a realiza un studiu privind funcționarea sistemului de avocați publici; studiu realizat în calitate de NGO în domeniul drepturilor omului, cu scopul de a contribui la discutarea unor chestiuni de interes public deosebit. În opinia Curții, negând accesul asociației reclamante la informația solicitată, autoritățile naționale au subminat exercitarea de către aceasta a libertății de a primi și răspândi informație. Curtea a notat că obiectul studiului a vizat eficiența sistemului de avocați publici, o chestiune strâns legată de dreptul la un proces echitabil, un drept fundamental în legislația maghiară și un drept de o importanță majoră din Convenție, și a accentuat că asociația urmărea să abordeze teoria sa precum că modelul de numire a acelorași avocați este disfuncțional. Curtea a constatat, în particular, că drepturile de confidențialitate nu erau să fie afectate în mod negativ, dacă era furnizată informația solicitată de asociație, deoarece deși informația solicitată indiscutabil viza informație personal, aceasta nu implica informații în afara domeniului public. Curtea a constatat, de asemenea, că legislația națională, potrivit interpretării date de instanțele naționale, a exclus orice evaluare semnificativă a drepturilor asociației de libertate de exprimare, și a considerat că în speță, orice limitare a publicației realizate de asociație, care intenționa să contribuie să dezbaterea unei chestiuni de interes public, urma să fie supusă unei verificări considerabile. În final, Curtea a considerat că argumentele Guvernului nu au fost suficiente pentru a indica că ingerința respectivă era necesară într-o societate democratică și a concluzionat că, nu a existat o un raport rezonabil de proporționalitate dintre măsura aplicată, refuzul de a furniza numele avocaților din oficiu și numărul de desemnări în acest sens în diferite jurisdicții și că a urmărit un scop legitim, protecția drepturilor terților. Judecătorii Nußberger și Keller au formulat o opinie comună concurentă. Judecătorul Sicilianos a formulat o opinie concurentă, urmat de judecătorul Raimondi. Judecătorul Spano a formulat o opinie disidentă, urmat de judecătorul Kjølbro. Sursa: Juriștii pentru Drepturile Omului