Dacă în Scoția examenul de admitere în profesia de avocat se desfășoară timp de o săptămână, atunci în Norvegia, după efectuarea stagiului de doi ani, se înaintează o doar cerere unui comitet independent, care decide. Baroul Avocaţilor nu are nicio atribuţie în acest sens. În continuare, aflați care sunt particularitățile profesiei de avocat în Norvegia. Astfel, aflați că în Norvegia, profesiile juridice sunt, în mare parte, exercitate de către jurişti şi avocaţi. Juriştii posedă o diplomă de studii în domeniul dreptului şi pot să efectueze o serie de acţiuni cu caracter juridic, însă reprezentarea clienţilor în instanţă ţine aproape exclusiv de competenţa avocaţilor. Există următoarele titulaturi în domeniu:

• jurist: persoana cu diplomă de master în drept;
• consultant juridic: juristul licenţiat care oferă consultanţă juridică;
• avocat: juristul licenţiat care reprezintă părţile în proces şi oferă consultanţă juridică. Ceea ce necesită: - doi ani de stagiu; - trei cauze în instanţă; - curs de avocatură, examen scris; - asigurare de răspundere civilă profesională de minimum cinci mil. NOK (11 mil. MDL); - o reputaţie ireproşabilă.

Juriştii pot, de asemenea, să devină avocaţi dacă activează în poliţie sau în instanţe în calitate de judecători asistenţi. Atribuţiile obişnuite ale avocaţilor sunt:

• consultanţa juridică;
• reprezentarea în instanţă;
• medierea;
• administrarea procesului de insolvabilitate;
• activitatea de agent imobiliar;
• administrarea afacerilor;
• calitatea de membru în diferite consilii;
• colectarea datoriilor.

În Norvegia, funcţia de Notar Public este strict rezervată autorităţilor şi nu poate fi îndeplinită de jurişti. Baroul Avocaţilor din Norvegia (fondat în 1908) este asociaţia profesională a avocaţilor din Norvegia, care are în prezent aproximativ 8000 de membri – mai mult de 90 % din numărul total de avocaţi din ţară. Este organizaţia reprezentativă a avocaţilor care apără interesele membrilor săi şi ale avocaturii în Norvegia. Principalele sale priorităţi sunt:

• asigurarea unor condiţii favorabile pentru avocaţi;
• promovarea supremaţiei legii şi a principiilor statului de drept;
• elaborarea unui Cod deontologic pentru avocaţi şi administrarea Consiliului disciplinar al avocaţilor;
• acordarea de ajutor, prin consiliere, membrilor şi beneficii pentru calitatea de membru.

Calitatea de membru este voluntară şi avocaţii stagiari sunt, de asemenea, bine-veniţi să se alăture în condiţii egale. Aceştia din urmă constituie o subsecţiune a Baroului şi îşi au propriul consiliu, la fel ca şi „tinerii avocaţi”, adică avocaţii de până la 40 de ani. Aceste subdiviziuni se concentrează, respectiv, pe necesităţile, provocările specifice şi interesele comune ale fiecărui grup în parte. Nu există nicio deosebire între avocaţii care profesează în cauzele penale şi cei din cauzele civile, precum nu este nicio deosebire între instanţele şi judecătoriile care examinează aceste cauze. În mod tradiţional, majoritatea avocaţilor activează atât în cauze civile, cât şi în cauze penale, dar, pe parcursul ultimelor decade, a existat o tendinţă de specializare. Cu toate acestea, birourile de avocaţi se extind cu rapiditate şi încearcă să ofere o gamă largă de servicii juridice, adunând sub acelaşi acoperiş specialişti din diferite domenii. Pentru ca un avocat să poată apărea în faţa Curţii Supreme de Justiţie, acesta trebuie să treacă două „cauze test” în faţa acestei instanţe, înainte ca să i se permită să indice litera (H) după numele său, care înseamnă permisiunea de a apărea în faţa celei mai înalte instanţe din ţară. Norvegia nu are Curte Constituţională. Stagiul profesional Pentru a fi admis la stagiul profesional, candidatul trebuie să fi absolvit facultatea de drept şi să fi frecventat „Cursul de Avocatură”, care se desfăşoară timp de şase zile pline consecutive. Instruirea include, inter alia:

1. pregătirea cauzelor;
2. audierea martorilor;
3. Codul deontologic;
4. contabilitate;
5. metode alternative de soluţionare a conflictelor;
6. negociere;
7. instruire practică de reprezentare în instanţă.

Cursul se încheie cu un examen pentru acasă După aceasta, candidatul este eligibil pentru a încheia un contract de muncă cu un avocat sau cu un birou de avocaţi care îl angajează. În toate cazurile, un avocat trebuie să fie numit responsabil pentru acţiunile sau inacţiunile stagiarului pe durata contractului, acest avocat asumându-şi, de asemenea, responsabilitatea pentru dezvoltarea profesională şi instruirea stagiarului. Conform Legii norvegiene cu privire la Protecţia Muncii, avocatul stagiar, ca şi oricine altcineva din Norvegia care a încheiat un contract de muncă, se va bucura de o serie de drepturi fundamentale care trebuie respectate şi de la care nu se poate devia din punct de vedere juridic. Printre acestea sunt: dreptul la un salariu decent, dreptul la un număr maxim de ore de muncă pe săptămână, dreptul la concediu de maternitate/paternitate şi dreptul la concediu. Înainte de a solicita Comisiei de licenţiere, care este numită în mod public, licenţa pentru a practica avocatura, avocatul stagiar, după cum s-a menţionat mai sus, va trebui să finalizeze, cel puţin doi ani de activitate de facto în cadrul unui birou de avocaţi. Pe parcursul acestei perioade, stagiarul va trebui să apară în instanţă pe cel puţin trei cauze, acestea trebuind să fie de un anumit volum şi complexitate. Între avocatul îndrumător şi stagiarul fără licenţă trebuie să existe un raport juridic de muncă. Avocatul stagiar va lucra în biroul avocatului îndrumător. Trebuie să existe un contract scris, prin care cabinetul de avocaţi îi stabileşte avocatului stagiar o retribuţie rezonabilă. Avocatul îndrumător trebuie să supravegheze activitatea stagiarului şi să se asigure că acesta din urmă beneficiază de o îndrumare corespunzătoare în activitatea sa. Stagiul profesional în avocatură în Norvegia se bazează pe principiul „învăţare din practică” şi este bine ajustat la lucrul direct în cauze concrete. De obicei, avocatul stagiar va fi prezent la întâlnirile iniţiale cu clienţii, va lua parte la cercetarea surselor, evaluarea cauzei, pregătirea cererilor etc., precum şi la luările de cuvânt în faţa instanţei pe parcursul procedurii. Prin Ordinul G-25/97, Ministerul Justiţiei şi-a exprimat poziţia sa cu privire la normele de licenţiere a avocaţilor stagiari, precum şi cu privire la condiţiile necesare pentru obţinerea unei licenţe de avocat. În acest sens, se menţionează că: „Stagiul profesional în avocatură se doreşte a fi o perioadă de ucenicie în care avocatului stagiar ar trebui să i se ofere posibilitatea de a profesa în calitate de avocat şi de a-şi dezvolta abilităţile. Pe parcursul acestei perioade, avocatul stagiar va acumula cunoştinţe despre diferitele aspecte ale profesiei de avocat. Perioada de stagiu profesional va fi efectuată sub controlul şi instrucţiunile avocatului îndrumător”. Când sunt îndeplinite toate cerinţele, stagiarul poate să înainteze o cerere pentru a obţine licenţa de practicare a avocaturii. După cum s-a menţionat, cererea se adresează unui comitet independent numit în mod public pentru examinare şi luarea unei decizii. Trebuie menţionat că Baroul Avocaţilor nu are nicio atribuţie în acest sens. Mai multe informaţii, inclusiv materiale traduse din limba norvegiană, pot fi găsite aici. Autor: Harald B. Ciarlo, avocat, expert NORLAM, Moldova Sursa: „Stagiul profesional în avocatură în Republica Moldova. Ghidul avocatului stagiar”