Este vorba de cazul Stețco contra Moldovei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât să scoată de pe rol cererea depusă de Valentina Stețco împotriva Republicii Moldova, având în vedere că Guvernului și-a recunoscut vina pentru casarea unei hotărâri irevocabile. Mai mult, valoarea compensației propuse – 2.700 de euro, este în concordanță cu sumele acordate de Curte în cazuri similare. În februarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat o hotărâre definitivă în favoarea Valentinei Stețco. Instanța a constatat calitatea acesteia de acționar unic al unei societăți cu răspundere limitată, constituită în conformitate cu legislația Republicii Moldova, și a respins pretențiile altor părți care pretindeau a fi co-proprietari ai societății. La data de 25 decembrie 2008, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire înaintată de celelalte părți, a casat hotărârea definitivă din 2007, trimițând cauza pentru o nouă examinare. În cadrul unei proceduri redeschise, celelalte părți au depus noi cereri în privința reclamantei, iar instanța a dispus măsuri provizorii. Ulterior, femeia s-a plâns de casarea abuzivă a hotărârii judecătorești irevocabile, care era în favoarea sa. După comunicare, Procurorul General, în  urma solicitării parvenite din partea Agentului Guvernamental, a depus o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție, solicitând redeschiderea procedurilor și soluționarea drepturilor reclamantei. În 2011, Curtea Supremă de Justiție a constatat că drepturile femeii au fost încălcate prin anularea hotărârii judecătorești, iar hotârârea pronunțată anterior a fost menținută. În 2012, Valentina Stețco a solicitat Judecătoriei comerciale să anuleze măsurile provizorii dispuse. Judecătoria a încetat procedurile civile în ceea ce privește creanțele stabilite prin hotărârea definitivă din 2007, dar a continuat cu examinarea noilor solicitări de plată depuse de celelalte părți și a menținut măsurile provizorii aferente acestor proceduri. După eșecul încercărilor părților de a ajunge la o înțelegere amiabilă, Guvernul a informat Curtea despre declarația sa unilaterală în vederea soluționării cererii reclamantei, prin care a recunoscut existența unei încălcări și i-a propus reclamantei suma de 2.000  de euro cu titlu de prejudiciu moral și 700 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli. Totodată, a solicitat Curții să radieze cererea. Reclamanta a informat Curtea că nu este de acord cu termenii declarației unilaterale, dat fiind faptul că nu toate procedurile civile înaintate de părțile adverse au fost încetate, precum și insuficiența despăgubirilor propuse. Astfel, femeia a solicitat 20.250 de euro cu titlu de prejudiciu material, reprezentând venituri pierdute din cauza măsurilor provizorii impuse în cursul procedurii redeschise, 5.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.315 euro cu titlu de costuri și cheltuieli. Curtea a reamintit că aceasta poate decide în orice stadiu al procedurii scoaterea cererii de pe rol în cazurile în care circumstanțele permit acest fapt. De asemenea, Curtea a mai notat că, în anumite cazuri, poate să scoată de pe rol o cerere în conformitate cu art. 37 (1), în baza unei declarații unilaterale înaintate de către un guvern reclamat, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei. Având în vedere jurisprudența clară și extinsă pe acest subiect, Curtea a fost convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenție și Protocoalele sale, nu impun continuarea examinării cererii reclamantului. Totodată, Curtea a subliniat faptul că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă pe lista de cereri a Curții. Decizia poate fi văzută pe site-ul Juriștii pentru Drepturile Omului.