Ştiinţa proiectilelor în mişcare se numeşte balistică, iar balistica armelor de foc are trei ramuri:
  1. Balistica Internă – studiul a ceea ce se petrece în interiorul armei de foc;
  2. Balistica Externă – studiul a ceea ce se petrece în timpul zborului glontelui;
  3. Balistica Terminală – studiul a ceea ce se întâmplă atunci când proiectilul atinge ţinta.
Întrucât cea mai mare parte a balisticii interne şi terminale au fost abordate într-o oarecare măsură în secţiunea „Compararea Gloanţelor” şi „Analiza reziduurilor de pulbere”, prezenta secţiune va examina balistica externă. Gloanţele nu zboară într-o traiectorie rectilinie. Este adevărat că ele cad spre pământ la fel precum ar fi fost scăpate din mână, dar acestea de fapt, parcurg o traiectorie parabolică pe măsură ce distanţa creşte, iar viteza se reduce. Mai mult, axa centrală a interiorului ţevii este uşor înclinată în sus, astfel încât proiectilul traversează linia de vizare în mişcarea sa în sus (de obicei, aproximativ 22,86 m) şi ulterior în mişcarea sa în jos la ceea ce se numeşte distanţa zero sau în linie dreaptă (point blank range). Rezistenţa aerodinamică suportată de glonț depinde în cea mai mare parte de viteza acestuia, deşi condiţiile de vreme şi cât de curată este păstrată arma au şi ele o contribuţie în acest sens. Dacă rezistenţa este reprezentată grafic în contrast cu viteza, curba va avea aceeaşi configuraţie pentru toate gloanţele de formă similară. Deoarece configuraţia curbei de rezistenţă este similară, curbele pot fi legate între ele prin înmulţirea sau împărţirea la acelaşi număr. Coeficientul balistic este acel număr şi el reprezintă rezistenţa gloanţelor care au forme similare. Coeficientul balistic se referă la efectul de rezistenţă pe care îl are aerul asupra zborului glonţului şi poate fi folosit pentru a prezice traiectoria probabilă a oricărui glonț în orice circumstanţă prin intermediul „tabelelor de rezistenţă” care se aplică doar unui glonţ şi sunt publicate de către producători (de gloanţe). Experții balisticieni folosesc frecvent aceste tabele standard şi deseori calculează formula de sine stătător prin tragerile-test şi aplicarea matematicii, după cum urmează: Coeficientul de rezistenţă este un factor aerodinamic care relaţionează reducerea vitezei cu densitatea aerului, suprafaţa, viteza şi masa. Este calculată prin înmulţirea greutăţii glontelui cu suprafaţa lui frontală. Pentru un glonț cu diametrul de 1 inch (2,54cm) şi masa de 1 funt (0,45kg) coeficientul de rezistenţă este egal cu 1, standard pentru toate tabelele de rezistenţă. Un alt termen important este Factorul de Formă al glontelui. Factorul de formă este rezultatul împărţirii coeficientului de rezistenţă a glontelui la coeficientul de rezistenţă a acestuia din tabelul de rezistenţă prestabilit de producător. Coeficientul Balistic este deci Coeficientul de Rezistenţă împărţit la Factorul de Formă:

Coeficientul Balistic = (Coeficientul de rezistenţă a glontelui)/(Factorul de Formă al glontelui)

Urmele de instrumente şi alte urme de adâncime Urmele de instrumente reprezintă orice modificare creată prin tăiere, scobire sau răzuire de un obiect (de obicei un instrument de spargere) atunci când vine în contact cu un alt obiect. Instrumentele se atribuie la una din cele 3 categorii: de răzuire, de tăiere, de apăsare. Urmele de adâncime (cum ar fi spre exemplu urmele de încălţăminte sau de anvelope) reprezintă orice adâncitură cauzată de un obiect cu o greutate mai mare pe suprafaţa mai moale a obiectului purtător de urmă. În general, dar nu întotdeauna, expertiza urmelor de instrumente se cuprinde în domeniul investigării armelor de foc. Instrumentele prezintă deseori defecte accidentale apărute în rezultatul uzurii, care lasă la faţa locului caracteristici individuale (striuri). Instrumentele pot conţine şi cantităţi minuscule de urme materie, precum cele de vopsea, lemn, fibre sau sticlă. Urmele formă în articolele din lemn, metal sau alt material similar, pot fi ridicate cu ajutorul unor substanţe de mulare cum ar fi cele folosite în stomatologie (praful de ghips). Urmele formă în materialele mai moi, precum mocheta, pot fi ridicate folosind o pelicula de milar presată pe podea, unde urma este pusă în evidenţă prin aplicarea vopselei colorante şi a sarcinilor electrostatice asupra milarului. Domeniul mai presupune şi alte specialităţi înrudite, precum lăcătuşeria criminalistică, unele tipuri ale ingineriei criminalistice, analiza urmelor de metal, et al. Acesta are tangenţe şi cu compararea unghiilor de la mână sau a zgârieturilor produse de acestea, la fel şi cu expertiza plăgilor muşcate. Sursa: „Expertiza judiciară. Îndrumar pentru avocaţi”, ABA ROLI Moldova