Au fost instruiți de experți și avocați americani, iar acum împart din secretele meseriei colegilor avocați sau avocați stagiari. Vorbim de apărătorii și formatorii cursurilor de instruire, organizate de „Asociația Barourilor Americane Inițiativa pentru Supremația Legii” (ABA ROLI) Moldova: Viorica Grecu, Oleg Canțer și Liliana Bînzari. În interviul de mai jos aflați sfaturi utile de la cei trei formatori despre cum trebuie să se prezinte un avocat în instanța de judecată, ce trebuie să conțină o pledoarie, care sunt tehnicile de audiere a martorilor etc. BizLaw: La sfârșitul anului trecut ați fost formator la cursurile de instruire pe tema „Tehnici de prezentare a unei cauze în instanța de judecată”. De ce anume acest subiect? prima_nViorica Grecu, avocat: Probabil, mai mulți avocați își amintesc că ABA ROLI Moldova a început, în anul 2012, instruirea avocaților în cadrul Programului „NITA”, în domeniul Tehnicilor și abilităților de prezentare a unei cauze în fața instanței de judecată și tot atunci a fost anunțat că vor fi selectați viitori formatori pentru același curs. Astfel, am început să beneficiem de mentorat din partea experților de la ABA ROLI Moldova și de la „National Institute for Trial Advocacy Training” (NITA) din SUA. Profesori, avocați și foști judecători din SUA, precum Barbara Barron, profesor de tehnici de prezentare a unei cauze în instanţa de judecată de la Hofstra Law School și Formator la National Institute for Trial Advocacy, James Gailey, partener la „James R. Gailey & Associates” din Maiami, Florida, directorii ABA ROLI - Richard Gradwey, Ronald Wolfson, Daniel Linhardt, împreună cu directorii locali Mihaela Vidaicu și Olimpia Gribincea ne-au instruit mai mulți ani în cadrul Programului „NITA”. 16111553_10211896589356450_793961585_nOleg Canțer, avocat, Biroul asociat de avocați „Eurolex”: În primul rând, pentru că, câțiva ani în urmă, am fost instruiți de formatori americani pe acest subiect. Apoi am trecut prin niște cursuri în care ni s-a explicat cum să prezentăm chiar noi cursurile. În al doilea rând, pentru că la vremea respectivă, chiar era ceva foarte nou pentru noi și pe lângă asta ne-am dat seama că aceste tehnici sunt eficiente. Și în al treilea rând, pentru că, în cadrul acestor cursuri, nu trebuie să citești legi, adică nu trebuie să transmiți informații despre ceea ce avocații știu sau pot ști și fără instruire. 16117377_1409938902363492_1461928294_nLiliana Bînzari, avocat: Este un subiect promovat de ABA ROLI în Republica Moldova, pentru a îmbunătăți calitatea prestației avocaților în ședințele de judecată. La calitatea prestației avocaților mă refer la etapele de pregătire a avocaților, începând cu studierea cauzei, elaborarea teoriei cauzei pe care o vor susține pe parcursul întregului proces, pregătirea de audiere a participanților la proces, pregătirea pledoariilor. Este o temă care nu se studiază nicăieri, dar este foarte importantă pentru organizarea muncii avocatului, sistematizarea informațiilor pe care le deține, elaborarea strategiilor de acțiune. Până acum, acest curs de instruire a fost organizat în cea mai mare parte pentru avocații stagiari. Ultimul curs a fost organizat pentru avocați. Spre bucuria mea, toți avocații au rămas încântanți de acest curs și au zis că i-a ajutat să își răspundă la multe întrebări. BizLaw: Cum ați fost selectați ca formatori? Ați mai fost în această componență: Viorica Grecu, Liliana Bînzari, Oleg Canțer? Viorica Grecu: Inițial, am fost selectați mai mulți formatori. Am început împreună cu specialiștii din SUA să instruim avocați din întreaga țară: Chișinău, Bălți, Soroca, Cahul, iar ulterior am fost selectați doar noi trei și astfel am devenit echipa de formatori ai cursului de Tehnici de prezentare a unei cauze în instanța de judecată. Am organizat acest curs deja pentru câteva sute de avocați și avocați stagiari. Oleg Canțer: Cine ne-a selectat nu pot ști, nici nu m-am interesat în mod special. În această componență suntem deja din 2013 și zice lumea că e o componență foarte reușită. Liliana și Viorica sunt mai sobre, iar eu - mai puțin serios. Liliana Bînzari: În vara anului 2012 am aplicat la un curs de instruire pentru avocați- formatori, organizat de ABA ROLI Moldova, cu participarea formatorilor de la National Institute for Trial Advocacy din SUA. Din numărul participanților la acel curs, ABA ROLI Moldova a selectat 5 avocați, care au fost pregătiți în continuare de către specialiștii din SUA, dar și din țară, pentru a deveni formatori în Republica Moldova. Până la urmă, am rămas trei avocați, în componența pe care o cunoașteți deja. BizLaw: Din experiența Dvs., cum ați caracteriza prestația avocaților în instanță? Viorica Grecu: Mi-aș dori ca noi, avocații, să nu avem despre noi păreri nejustificate sau exagerate și să ne privim onest în oglindă. Asta ne permite să ne punem în valoare potențialul care există în mod real, dar și să cunoaștem la ce mai avem de lucrat.
Facultatea nu te învață profesia de avocat, aceasta se învață din generație în generație, dar mai mult - pe cont propriu.
Acele instrumente și mijloace, numite de unii - tertipuri avocațiale, le posezi minimum după 5 sau poate chiar 10 ani de experiență. Și, totuși, nu toți avocații au aceleași posibilități pentru pregătirea profesională, iar de aici pornește diversitatea în calitate și profesionalism. De aceea, funcționăm și prestăm diferit. Este necesitate de instruirea instituționalizată a avocaților de toate vârstele. De acum încolo, în legătură cu specializarea judecătorilor, cred că se va simți și mai mult calitatea prestației avocatului și sper să se ajungă și la specializarea avocaților în bază de licențe, ceea ce ar fi un pas important spre îmbunătățirea calității. Oleg Canțer: Prestația este diferită. Nu cred că am să fac o descoperire nemaipomenită dacă voi spune că există avocați care, atunci când vorbesc, toată lumea îi ascultă cu interes pentru că se exprimă simplu și pe înțelesul oricui. Or, anume acesta e scopul unui avocat, să transmită mesaje care să fie auzite și înțelese. Totodată, există și avocați care, atunci când vorbesc, îți vine să ieși din sală de rușine. Liliana Bînzari: Diferită. Sunt mulți avocați care au o atitudine serioasă față de munca depusă. În aceste cazuri, evident, și prestația lor e pe măsură.
Spre regret, însă, sunt și avocați care cred că procesele de judecată sunt continuarea certurilor între părți, doar că altfel regizate.
15326542_1201285879941297_2170557415213092907_n BizLaw: Cât de bine știu să-și construiască pledoariile? Viorica Grecu: Am auzit în instanțe pledoarii foarte bune și mai puțin bune. Însă, cred că mai avem de învățat infinit de multe, cu toții. În cadrul Programului „NITA”, în timp ce  învățam de la specialiștii din SUA tehnicile de prezentare a cauzei în instanță, înțelegeam că până atunci nu am lucrat metodic, sistemic, ordonat. Cred că, cu astfel de dificultăți se confruntă și alți avocați. Oleg Canțer: Îmi vine greu să dau note. Cert este că, de multe ori, pledoariile fie se citesc de pe foaie, fie se întocmesc la repezeală pentru că există o puternică senzație că, chiar nu contează ceea ce spui. Și atunci, de ce să te mai chinui să formulezi o pledoarie puternică, dacă rezultatul oricum nu depinde de ceea ce spui. Anume din acest motiv, multe pledoarii conțin fraze fără conținut, artificii lingvistice și generalizări, care nu au cum să transmită judecătorului informații prețioase pentru o eventuală hotărâre. Judecătorul nu face opere de artă, el face o analiză a faptelor care îl direcționează spre o soluție sau alta.
Asta și trebuie să conțină o pledoarie, fapte însoțite de concluziile care îl vor ajuta pe judecător să emită hotărârea favorabilă clientului tău.
Liliana Bînzari: În multe cazuri am întâlnit pledoarii structurate corect, bine argumentate. Am respectat mereu avocații care își pregătesc pledoariile în formă scrisă. Asta denotă pregătire, analiză, reflecție, argumentare. BizLaw: Povestiți-ne un caz mai bizar din timpul unui proces de judecată, mă refer la prestația avocatului. Viorica Grecu: Cele mai ciudate situații care mi se întâmplă, sunt atunci când noi cu oponentul ne aflăm într-un proces, dar, de fapt, în lumi diferite: eu - cu lumea mea juridică și oponentul - cu a lui. E nu numai bizar, dar și greu de lucrat în astfel de situații, pentru că întelegerea atât de diferită a textelor, normelor, documentelor, e foarte greu de gestionat. Oleg Canțer: M-a ferit Dumnezeu de astfel de cazuri. Sigur că există și situații amuzante, suntem oameni, cu toții greșim intenționat sau nu, dar nu aș putea să vă ofer exemple. Liliana Bînzari: Multe lucruri ciudate, neînțelese se pot întâmpla în timpul proceselor de judecată din partea avocaților. Uuneori mă întreb: Oare avocatul chiar crede în ceea ce spune? În unul din ultimele procese din anul 2016 , fiind reprezentantul reclamantei, am depus o cerere de modificare a pretențiilor. Colega mea, reprezentantul părții opuse, se revolta în ședința de judecată, cerând ca eu să depun cerere de renunțare la pretenție. Asta chiar dacă și judecătorul îi explicase doamnei că este dreptul părții să își modifice pretențiile după cum consideră necesar. În pledoaria de final, doamna avocată a menționat acest fapt, interpretându-l ca pe o încălcare procedurală din partea mea. BizLaw: Cum trebuie structurată o pledoarie? Viorica Grecu: În procesul civil, cât și penal, avem două tipuri de pledoarii: introductivă – referințele, și cele de final. Fiecare din ele au un anumit scop, structură și conținut. Avocații sau stagiarii, care ignoră sau nu oferă importanță referințelor la început de procese, își dăunează doar sie însăși. Judecătorul rămâne influențat numai de versiunea și ideile prezentate de oponent și dacă nu va cunoaște și versiunea ta asupra cazului, atunci, ar putea să omită sau să nu înțeleagă ideile pe care le prezinți prin intermediul probatoriului. Și astfel, te dezavantajezi singur față de oponent. În pledoaria de început prezentăm teoria (strategia) cazului cu care vom veni în proces și evidențiem faptele într-un anumit mod, în care să convingem instanța încă de la început că lucrurile nu stau chiar așa cum le prezintă oponentul și că se va convinge de aceasta până la sfârșitul procesului. În faptul că prezinți pledoaria și probele după oponent sunt și plusuri, și minusuri, de aceea, există anumite tehnici care-ți permit să le utilizezi pe toate în cel mai favorabil mod. În pledoaria de final formulăm doar concluziile: dăm apreciere faptelor, facem deducții, motivăm și rezumăm. Nu trebuie să obosim instanța și participanții cu înșiruirea faptelor în pledoaria de final, deoarece ele au fost cercetate, se conțin în dosar și sunt cunoscute doritorilor. Dacă ne ținem de anumite cerințe legate și de structura pledoariilor care constituie din întroducere, cuprins și sfârșit, atunci, avem multe șanse să construim o pledoarie corectă, să conexăm tot ce am făcut pe parcursul procesului și să înțelegem dacă am argumentat de ce vom câștiga. Oleg Canțer: Este foarte simplu, o pledoarie trebuie să aibă o introduce, un conținut și un final. Este bine să începem și să finalizăm cu argumentele cele mai puternice, pentru că, ceea ce se spune la început și la final se memorează cel mai bine. Și nu trebuie să uităm că faptele nefavorabile cazului nostru tot trebuie menționate și explicate. Dar asta o facem undeva pe la mijlocul pledoariei. Dar, cel mai important este să credem în ceea ce spunem.
Dacă tu ca avocat nu-ți crezi clientul, cum poți să ceri asta unui judecător?
15621759_1202204169849468_5378492991663006523_n Liliana Bînzari: Pentru ca mesajul pe care vrem să-l transmitem instanței prin pledoariile noastre să fie înțeles, acesta, în mod obligatoriu, trebuie să aibă trei părți componente, clar delimitate. Să se contureze strategia pe care o urmăm, să fie expuse faptele (dacă vorbim de pledoaria introductivă) corespunzător strategiei propuse și să comunicăm instanței soluția pe care dorim să o obținem la finalul procesului, care, în mod evident, trebuie să coreleze cu strategia enunțată la început. Dacă vorbim de o pledoarie de final, atunci în loc de fapte expunem argumentele în sensul admiterii acțiunii noastre/respingerii acțiunii oponentului. BizLaw: Cât se recomandă să dureze o pledoarie și pe ce trebuie să pună accent avocatul (probe, gesturi/mimică, discurs laconic/logic etc.)? Viorica Grecu: O pledoarie introductivă e bine să fie prezentată în 5-7 minute, iar de final – până la 40 minute. Nu trebuie să pară puțin nici în cauzele voluminoase, pentru că structurarea pledoariilor după anumite tehnici ne permite să fim laconici, logici, consecvenți, prin urmare, eficienți.
Este important să captăm atenția judecătorului, să avem un contact cu el de-a lungul pledoariei.
Dacă vom citi de pe foaie faptele pe care judecătorul și așa le cunoaște, atunci el se va plictisi și se va distrage. În schimb, dacă vom prezenta argumente și vom aborda toate chestiunile cauzei  – vom capta atenția judecătorului. Trebuie să ținem cont de faptul că judecătorul va trebui să răspundă singur la întrebarea la care noi nu am dat răspuns, de aceea, în pledoaria de final vom oferi o argumentare exhaustivă, fără să omitem ceva, nici chiar faptele defavorabile. Aceste aspecte-cheie, plus gesticulația, glasul, expresivitatea constituie bazele prezentării unei pledoarii în instanță, însă, e bine să fie cunoscute și aplicate tehnicile în întregime. Oleg Canțer: O pledoarie poate fi scurtă, chiar dacă este înșirată pe zece pagini. Este important conținutul acesteia. Dacă tu poți să redai întregul caz într-o frază, pledoaria nu trebuie să conțină mai mult de atât. Mimica și gesturile nu se controlează, dar dacă știm că suntem prea energici în gesticulații, este recomandabil să ne mai inhibăm acest obicei. Evident că o pledoarie eficientă este una logică, laconică și bazată pe probe. Liliana Bînzari: Scopul pledoariilor, fie introductivă, fie de final, este de a comunica instanței poziția pledantului, viziunea sa asupra litigiului ce se judecă prin prisma probelor din dosar. Pentru a  capta atenția instanței, avocatul trebuie să-și prezinte pledoariile printr-un discurs laconic, să prezinte faptele în ordine cronologică, poate să-și folosească vocea pentru a accentua unele momente importante. Sigur că poate gesticula, însă nu trebuie să exagereze. Încă un moment important e să păstreze contactul vizual cu publicul, cu instanța, nu trebuie să citească pledoaria, dar să o prezinte.
O pledoarie introductivă nu ar trebui să dureze mai mult de 5-7 minute. Sigur, se ține cont și de complexitatea cazului compărut în fața instanței.
BizLaw: Care sunt tehnicile de audiere a martorului? Viorica Grecu: La cursul nostru de instruire învățăm participanții ce este audierea simplă (directă) și încrucișată. În primul caz audiem martorul nostru, în al doilea – martorul oponentului sau chiar oponentul. Sunt tehnici de audiere pe care noi, formatorii, le utilizăm în practică încă de când le-am însușit și ele ne asigură o mare parte din succes. Tehnicile de audiere constituie anumite metode, procedee și reguli pe care, dacă nu le folosești corect, e ca și cum ai traversa la culoarea roșie a semaforului. Spre regret, acestea nu prea le sunt cunoscute avocaților și, deseori, poate fi observat la audieri în instanță un oarecare haos în loc de aflarea faptelor de la martor. Oleg Canțer: Este mult de vorbit aici, anume din acest motiv seminarele pe tehnici se desfășoară cel puțin două zile. Totuși, trebuie să spun că tehnicile diferă, în funcție de faptul dacă audiem un martor prietenos sau unul ostil. În primul caz, întrebările avocatului vor invita la dialog, în cel de-al doilea caz - martorul nu trebuie lăsat să vorbească. Pentru mai multe detalii, încurajăm avocații și avocații stagiari să se înscrie la respectivele cursuri. Liliana Bînzari: Martorii pot fi audiați prin formularea întrebărilor de tip deschis ori închis. Atunci când audiem martorii noștri, le adresăm întrebări deschise în așa fel, încât să fie prezentată instanței istoria pe care o cunosc clar, în ordine cronologică, corespunzător evenimentelor petrecute.
Când audiem martorii părții opuse, le adresăm întrebări de tip închis prin care să confirme ori să infirme anumite fapte, evenimente.
BizLaw: Dvs. pe care le recomandați? Viorica Grecu: Audierea simplă și cea încrucișată - le consider nu recomandabile, ci obligatorii. După ce, în propria cauză, vei utiliza o dată corect aceste tehnici, nu vei mai vrea să revii la vechile practici, pentru că te vei convinge de ușurința și facilitatea pe care ți le oferă. Aș mai adăuga că, pe lângă regulile de audiere, modul de formulare a întrebărilor, mai sunt importante anumete aspecte precum pregătirea martorului propriu, limbajul, emoțiile, politețea și multe alte detalii juridico-psihologice la care trebuie să lucrăm. Oleg Canțer: Eu le recomand pe toate. Esențial este să știi cum să formulezi întrebările și care va fi ordinea acestora. Totodată, este foarte important să știm când anume trebuie să ne oprim, deoarece, fiind duși de val, o întrebare pusă greșit ne poate ruina întreaga audiere. Liliana Bînzari: Ambele modalități de audiere urmează a fi folosite, în funcție de martorul care se audiază. E important de reținut că, uneori, e binevenită alternarea acestor două tehnici. Vreau să spun că, atunci când, de exemplu, audiem martorul nostru și se presupune că trebuie să adresăm doar întrebări deschise, nu e mare tradegie dacă folosim și câteva întrebări de tip închis, atât timp cât nu exagărăm și o facem la momentul potrivit. BizLaw: Să revenim la cursurile de instruire.Care sunt cele mai frecvente întrebări pe care le primiți de la participanți? Viorica Grecu: Tehnicile pe care le prezentăm avocaților sunt absolut noi pentru ei, de aceea, aproape în fiecare grup de participanți, apar întrebări de genul: cum pot fi aplicate sistemului nostru de drept sau cum să câștigi un proces de judecată. Însă, astfel de întrebări, de regulă, apar înainte de curs. Până la sfârșitul acestuia dispare orice îndoială de utilitatea și trebuința acestor tehnici pentru lucrul în instanță. În chestionare, participanții deseori scriu că își doresc mai multe cursuri de agest gen, ceea ce ne dă o senzație de mulțumire pentru interesul lor față de instruire și îmbunătățirea aptitudinilor. Oleg Canțer: Întrebările sunt diverse, pentru că tehnicile nu se predau la facultate. Și interesul este sporit pentru fiecare subiect, atât pentru modul de formulare a unei pledoarii, cât și pentru modul de realizare a audierilor. Ne bucurăm când apar întrebări, deoarece asta înseamnă că există interes pentru ceea ce facem. Iar scopul nostru, al tuturor, în calitate de avocați, este să fim mai eficienți. Tehnicile sunt anume despre asta – cum să fii mai eficient în meseria de avocat. Liliana Bînzari: În mare parte, întrebările sunt legate de subiectele cursului de instruire, cum ar fi formularea întrebărilor în procesul de audiere, teoria cazului, pledoarii, obiecții, însă ne sunt adresate și întrebări legate aspectele procedurale ale unui proces ori chiar de aplicarea normelor materiale. BizLaw: Manifestă interes sau vin doar pentru ca să acumuleze numărul necesar de ore de instruire necesar pentru admiterea la examen? Viorica Grecu: Este și firesc că avocații și stagiarii aplică la curs din ambele cauze menționate. Iar apoi, pe parcursul a 2-3 zile de instruire, ei constată pentru sine noutatea tehnicilor și la sfârșit observăm că au o altă motivație. La cursul recent, din 17-18 decembrie, deși a avut loc în zilele de sâmbătă și duminică, avocații au participat fără absențe și au stat chiar peste program. Toți participanții, fără excepție, se implică activ la exercițiile practice, prezintă la sfârțit de curs niște pledoarii excelente. Deci, vă spuneam, cursul îi determină și spre alte scopuri – cele de însușire a noilor tehnici, pe care, urmează să le aplice în instanța de judecată. Oleg Canțer: Nu cred că cei care vin la seminare, o fac doar pentru acumularea orelor necesare de instruire. Cel puțin la seminarele noastre, cei care se prezintă în prima zi de seminar vin și în următoarele zile. La ultimul seminar, și acest fapt nea impresionat în mod deosebit, absolut toți avocații care au venit în prima zi au fost și în cea de a doua zi. Acesta este un indicator clar că majoritatea celor care se înscriu la seminare nu o fac doar pentru a bifa că au fost prezenți un anumit număr de ore de instruire. Liliana Bînzari: Una dintre condițiile de aplicare la cursul de instruire este expedierea scrisorii de motivare. La ultimul curs, selectarea participanților am făcut-o eu. Trebuie să vă spun că, din conținutul acestor scrisori de motivare, am observat că nu sunt întocmite formal. Fiecare aplicant și-a expus motivele pentru care dorea să fie selectat și așteptările de la această instruire. BizLaw: Ce sfaturi le-ați da avocaților, în special celor începători? Cum să se prezinte în instanță? Viorica Grecu: Am două sfaturi: să-și dezvolte și să se țină toată viața de cele două valori esențiale, afirmate și recunoscute în toată lumea, și anume, profesionalismul și valorile etice ale avocatului. Al doilea este - să pună bazele acestor două valori ale profesiunii în primii 5 ani de activitate. Să muncească, să se instruiască, să studieze de două ori mai mult decât oricine altcineva. Iar beneficiile le vor simți pe parcursul vieții profesionale. În instanță să se prezinte cu ceea ce știu la moment și să învețe din mers, cu agerime, de la fiecare. Oleg Canțer: Sfatul cel mai important este că trebuie să-ți pese de ceea ce faci. Atunci când îți pasă, tu crezi în ceea ce spui și, inevitabil, ești convingător.
Nu trebuie să fie nici obraznici, dar nici să nu le fie frică.
Liliana Bînzari: Pentru a avea o prestație bună, trebuie să muncești mult. În activitatea noastră contează toate detaliile. De aceea, trebuie mereu să fim ochi și urechi. Deseori, nu este suficient să vii cu tema pregătită de acasă. Uneori, lucrurile se pot schimba în instanță și atunci trebuie să putem să ne orientăm/reorientăm pe loc. BizLaw: Vă mai amintiți primul Dvs. proces de judecată, prima pledoarie? Cum a fost? Viorica Grecu: Mi le amintesc, erau așa, cum am spus mai sus că nu trebuie de făcut. În viața mea am învățat multe pledoarii în fața oglinzii și pentru prezentarea în instanță, și pentru auditoriul cu studenți, și alte feluri de discursuri. Apoi, am acumulat o anumită experiență de discursuri publice, dar oricum sunt emoții. Pe parcurs te cunoști mai bine și înveți să te descurci. Emoțiile apar mai mult din două motive: auditoriul în fața căruia pledezi și calitatea discursului.
Cu cât mai bine este pregătită pledoaria, cu atât mai multă încredere și șanse de succes îți asigură aceasta în față oricărui auditoriu.
Oleg Canțer: Nu-mi amintesc exact, pentru că a fost demult și în mod evident nu a fost ceva care să mă marcheze. A fost un dosar de încasare a unei datorii, iar aceste dosare sunt cele mai plictisitoare. Nu am învățat niciodată discursurile pe de rost. Întotdeauna scriu discursurile, dar nu le citesc niciodată de pe foaie. Tocmai de aceea, ceea ce scriu nu corespunde exact cu ceea ce vorbesc. Mă gândesc întotdeauna la ceea ce voi spune, la cum voi spune și această metodă s-a dovedit a fi eficientă, chiar dacă uneori îmi mai scapă anumite gânduri. Liliana Bînzari: Da, sigur mi-l amintesc! Era un litigiu civil dintre doi soți între care apăruseră probleme de tot felul -  divorț, partajul averii comune, inclusiv a imobilului, stabilirea domiciliului copiilor minori,  recunoașterea dreptului pierdut în folosința unui apartament ce nu era privatizat. Noi depusesem acțiune reconvențională  pentru înlăturarea obsacolelor în folosirea acelui spațiu locativ. Era primul meu proces de judecată și se nimerise atât de complex. Lucrasem foarte mult atunci, îmi amintesc și acum emoțiile pe care le aveam pentru orice făceam. Eu reprezentam pârâta, calitatea de reclamant o aveam doar pe acțiunea reconvențională. Țin minte și acum reacția judecătoarei la auzul referinței mele. I se păruse că am făcut-o șmecherește, deoarece prin referință cerusem să fie excluse din lista bunurilor supuse partajului, bunurile personale ale clientei mele. Nu a fost necesar să învăț pe de rost niciodată discursurile. În general, nu sunt adepta învățatului pe de rost. Nu țin minte să fi exersat vreodată prezentarea discursurilor, în tot cazul, a pledoariilor în fața oglinzii. Deși eram la primul proces, experiență de orator aveam din alte domenii, mai susținusem discursuri în fața publicului. Și la primul proces, ca și la celelalte, pledoariile le pregătesc în scris, le citesc de mai multe ori, dacă sunt mai voluminoase. Uneori, pot să-mi fac niște notițe suplimentare. Niciodată nu citesc de pe foaie discursul, îl prezint. Sigur mă conduc de notițele mele, însă nu stau doar cu ochii în foaie. Vă mulțumesc pentru răspunsuri.