Problemele financiare ale unei companii și riscul de a nu-și putea îndeplini obligațiile față de creditori sunt motive pentru a fi declarată insolvabilă. În urma acestui proces, compania poate fi desființată sau, dimpotrivă, poate fi salvată. Astfel, insolvabilitatea este procedura prin care debitorul intră, după o perioadă de observaţie, în procedură de restructurare sau în faliment. Potrivit legii insolvabilității, participanţi la procesul de insolvabilitate sunt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în lege. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul pronunţării. Dispozitivul hotărârii se înmânează administratorului desemnat imediat. Prin hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu, prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează administratorul insolvabilităţii şi instituie, după caz, comitetul creditorilor. Totodată, în hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate se indică:
  • denumirea/numele şi prenumele, sediul/adresa, codul fiscal, domeniul de activitate al debitorului;
  • numele, prenumele, adresa administratorului insolvabilităţii;
  • locul, data şi ora şedinţei de validare a mărimii creanţelor (şedinţa de validare) şi, după caz, locul, data şi ora adunării creditorilor de audiere a raportului administratorului insolvabilităţii (adunarea de raportare);
  • ora intentării procesului de insolvabilitate.
Dispozitivul hotărârii trebuie să conţină notificarea intentării procedurii de insolvabilitate, și anume:
  • termenul-limită de înregistrare a cererii de admitere a creanţelor, în vederea întocmirii tabelului definitiv, care va fi de până la 45 de zile calendaristice de la data intentării procedurii, precum şi un apel special adresat creditorilor garantaţi de a preciza neîntârziat bunurile asupra cărora deţin un drept de preferinţă;
  • termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, care nu va depăşi 15 zile lucrătoare de la expirarea a 45 de zile;
  • data şedinţei de validare a creanţelor.
Prin hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va institui un comitet al creditorilor şi va împuternici administratorul insolvabilităţii să preia în posesiune şi administrare, inclusiv prin executare silită, bunurile ce aparţin masei debitoare. De asemenea, insolvabilitatea se depăşeşte prin proces judiciar complex care combină în special perioada de observaţie, procedura de insolvabilitate, care continuă cu procedura de restructurare sau cu procedura falimentului, sau cu alte proceduri stabilite în lege şi care se intentează de instanţa de judecată.