De câte ori nu ați auzit expresii precum: "Ești fată/băiat deștept" sau "Nu mai contează", care v-au iritat pur și simplu?! Primite de la șef, mamă sau colaboratori, aceste expresii te pot scoate din minți destul de ușor. Am selectat câteva astfel de expresii și nu este exclus ca, citindu-le, să vă dați seama că le folosiți cu vârf și îndesat la birou, în fața judecătorului și chiar în viața personală. Deci, ce expresii spuneați că folosiți, domnilor avocați? Tocmai de aceea, ne vom opri asupra agresivităţii subliminale a acestor expresii pentru că nu ne este indiferent (credem) felul în care ne sunt receptate cuvintele. Acasă, în oraş, în vacanţă ori la birou. Dorim să credem că unele dintre aceste formule deja standardizate au fost preluate prin mimetism, carevasăzică ele se bucură de prezumţia de neutralitate în inima emiţătorului. Totuşi, nu vorbim (tot timpul) în oglindă, aşa că este extrem de important ce simte destinatarul discursului. Mai ales că eficienţa aşa se măsoară: prin impactul emoţional. Da, chiar şi atunci când este transmisă o informaţie strictamente raţională. 1.Eşti fată deşteaptă/Eşti băiat deştept Pare inofensivă, dacă nu chiar parşiv-laudativă. La limită, ar putea fi interpretată drept o încercare de captatio benevolentiae. Ah! Este o insultă. Emoţionalmente se traduce aşa: "Fă bine şi străduieşte-te mai mult. M-ai dezamăgit de data asta". Absolut nimeni nu se simte confortabil când i se adresează această expresie, iar asta este dovada faptului că are violenţă inclusă. 2. Nu văd logica Aici, agresivitate poate fi numită discretă doar cu foarte mare îngăduinţă fiindcă e de-o evidenţă similară unei palme. Traducerea? Cea mai prietenoasă ar fi: "E lipsit de sens ce spui", iar cea adevărată este: "Nu te duce capul!". Da, din atât de "puţin lucru" se realizează o insultă perfectă. Una care poate strica o relaţie personală sau profesională, împiedica semnarea unui contract, rezilierea altuia etc. 3. Despre ce vorbim?! Această interogaţie are un statut special. A ajuns, pe de o parte, să fie o concluzie, ceea nu se potriveşte cu statutul ei neenunţiativ. După ce ni se prezintă o mostră de argumentaţie, mai mult spre mai puţin eficientă, putem auzi, în loc de final, această expresie. Efectul ei? Ca Ieremia cu oiştea-n gard. Dar expresia asta este, iată, polisemantică. Poate fi folosită şi ca supralicitare a evidenţei. Efectul de insultă în acest caz este cu atât mai evident. 4. Stai, că-ţi arăt eu... Aici pare a fi chiar prim ajutor, nu? Ei, bine, nu este. E numai manifestarea unei autosuficienţe. Traducerea e asta: "Habar nu ai, vai de capul tău. Dacă nu eram eu, să-ţi explic..." "Învăţăcelul" trebuie să aibă bunul-simţ să se simtă şi privilegiat că o astfel de autoritate incontestabilă şi-a rupt din preţiosu-i timp pentru a-şi pleca privirea asupra unui plebeu. În unele cazuri, i se cere în mod expres şi recunoştinţă. 5. Măi, băiete!/Măi, fetiţo! Aici nici nu ştim ce am mai putea adăuga. Poate că este absolut inacceptabil, indiferent de context şi de raporturile de... forţe, să-şi permită cineva să se înjosească într-atât în raport cu sine însuşi încât să facă uz de o astfel de exclamaţie. Oricum, recursul la ea va duce de râpă orice umbră de interrelaţionare. Profesională sau personală. 6. Hai, că poţi! E o formă de susţinere, de încredere? Niciodată. Este doar asta: "Iată, eu, minunatul, perfectul, cel-fără-de-cusur, îţi arunc un mic os sprijinitor. N-ai demonstrat tu mare lucru până acum, dar, dacă te opinteşti niţel, s-ar putea să-ţi iasă. Deşi date nu prea ai". O manifestare mai limpede a subaprecierii şi a dispreţului mai rar se poate produce-n vorbe. 7. Nu-nţelegi! Menționam  mai sus că rar găseşti o transparenţă totală-n manifestarea superiorităţii, mă rog, a uneia false, evident, una care să rivalizeze cu "Hai, că poţi!". Dar iată că trebuie să-mi reconsider afirmaţia cu un paragraf dedesubt şi mult mă bucur că încă nu m-am anchilozat mental şi emoţional într-atât încât să nu mai ştiu drumul răzgândirii. "Nu-nţelegi!" este un rival de temut fiindcă violenţa lui este nudă şi absolută. Păi, dacă nu-nţelegi înseamnă că eşti subcapacitat intelectual, nu? Nu... chiar. Însă cu certitudine înseamnă că expeditorul unei astfel de expresii este serios deficitar emoţionalmente. Şi educaţional.   8. Nu mai contează... Asta e sinonimă cu "M-ai dezamăgit îngrozitor şi nici nu ai cum repara răul făcut". Are şi un plus: "De-acum măcar învăţare de minte să-mi fie, să nu mai am pretenţii de la tine". Asta dacă este repetată de cel puţin două ori sau dacă tonul "ajută" expresia. Desigur, poate lua şi forma "Nevermind" sau "Whatever". Deşi, spuse în engleză, ele-şi mai pierd din acuitate, putând însemna, mai degrabă, "Hai, lasă-mă, să trecem peste asta", chiar dacă dezamăgirea rămâne limpede. 9. No offence... Aici e insula fericirii. Unii oameni se simt liberi să declanşeze orice formă de atac, dacă declamă înainte de-a-ncepe războiul mantra "No offence". Li se pare că aceștia pot funcţiona precum nişte suspensii auto foarte performante. Însă, de fapt, nu-i decât prima săgeată trimisă, cea de avertizare. Cele otrăvite urmează. Sursa: avocatura.com