Curtea de Casație a Franței a stabilit că termenul de ”prieten”, utilizat pentru a defini persoanele care acceptă să intre în contact prin intermediul rețelelor sociale, nu are în vedere relațiile de prietenie în sensul tradițional al termenului. Ca atare, un astfel de element nu este de natură a afecta imparțialitatea judecătorului, potrivit juridice.ro. Independența justiției și imparțialitatea judecătorului reprezintă valori fundamentale ale justiției în Europa, care se reflectă în numeroase principii, ca de exemplu: independența sistemului judiciar față de puterea executivă, independența judecătorului cu privire la funcția de judecată și imparțialitatea judecătorului în ceea ce privește părțile. Imparțialitatea în ceea ce privește părțile se soluționează prin recuzare. Aceasta poate să fie solicitată de oricare dintre părți, dacă există motive serioase și legitime ca aceasta să creadă că imparțialitatea judecătorului este compromisă. Majoritatea statelor europene au în vedere trei ipoteze de recuzare care se referă la aspecte obiective în legătură cu părțile, aspecte obiective în legătură cu judecătorul sau aspecte de natură subiectivă. Cu privire la această din urmă ipoteză, Curtea de Casație a Franței a examinat o cauză a unui avocat din Baroul Paris, vizat de o acțiune disciplinară. Acesta a fost chemat în fața Consiliului de Ordine al Avocaților. În acestă cauză au fost însă recuzați numeroși avocați consilieri pe motiv de ”prietenie” cu pârâtul sau cu autoritatea reclamantă (Baroul). Curtea de Apel Paris a stabilit că simplul fapt că persoanele în cauză sunt „prieteni”  nu constituie temei suficient pentru recuzare. La rândul său, Curtea de Casație a Franței a menținut această optică apreciind că: “având în vedere că este în exercițiul puterii sale suverane de apreciere asupra pertinenței cauzelor de recuzare, Curtea de Apel a reținut că termenul de “prieten”, utilizat pentru a descrie persoanele care acceptă să intre în contact prin intermediul rețelelor sociale, nu se referă la relațiile de prietenie în sensul tradițional al termenului și că existența unui contact între aceste persoane prin intermediul rețelelor sociale nu este suficientă pentru a caracteriza o parțialitate particulară, rețeaua socială fiind un simplu mijloc de comunicare specific între persoane cu același centru de interes și, în acest caz, cu aceeași profesie”.