Autor: Victoria Goncearuc Casa de avocatură „Cobzac & Partners” Potrivit teoriei autonomiei de voință, formulată de teoreticianul francez Charles Dimoulin, care spune că, datorită faptului că voința umană este neîngrădită și autonomă, părțile raportului juridic civil pot, prin voința lor proprie, încheia un contract care va produce efectele urmărite de părți. Totuși, libera voință a părților nu întotdeauna este suficientă. Deși, legislația civilă consfințește și protejează respectarea principiului libertății de voință în materie contractuală, totuși, realitatea arată că acesta nu este un principiu absolut și nelimitat. Or, în vederea respectării drepturilor și intereselor generale ale tuturor subiecților participanți la raporturile juridice civile și acordării siguranței necesare raporturilor juridice respective, sunt stabilite anumite limite legale principiului libertății contractuale. Art. 667 al Codului civil spune că părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Iar dacă, în scopul protecției intereselor prioritare ale societății sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviințarea autorităților statului, limitările și condiționările trebuie reglementate prin lege. O astfel de limitare are la bază Legea nr. 548-XIII din 21.07.1995, potrivit căreia Banca Națională, în calitate de organ al controlului valutar, efectuează, în limitele competenței sale, controlul asupra respectării legislației valutare prin diferite metode, printre care emiterea de acte normative referitor la reglementarea (inclusiv autorizarea și raportarea) operațiunilor valutare ale persoanelor fizice și juridice, inclusiv a instituțiilor financiare și organelor de stat. În ce situații este notificată Banca Națională? La pct. 2.5. al Instrucțiunii privind angajamentele externe, aprobată prin HCA al Băncii Naționale a Moldovei nr.185 din 13.07.2006, este menționat că sunt supuse notificării Băncii Naționale a Moldovei angajamentele externe, care derivă din primirea de către rezidenți de la nerezidenți a:
  • împrumuturilor sau creditelor comerciale cu dobândă, cu excepția primirii de către aderent (furnizor rezident) a împrumutului sau creditului de la factorul nerezident în cadrul operațiunii de factoring, în cazul asumării de către factorul nerezident a riscului insolvabilității debitorului nerezident pentru creanțele preluate;
  • împrumuturilor sau creditelor financiare, cu excepția: - creditelor interbancare cu termen inițial de rambursare ce nu depășește un an; - împrumuturilor sau creditelor primite de la nerezidenți prin utilizarea cardurilor de credit emise de nerezidenți la cererea rezidenților;
  • garanțiilor externe emise de către garantul nerezident la tranzacția de bază între doi rezidenți;
  • împrumuturilor sau creditelor în cadrul operațiunilor aferente investițiilor directe.
Din noiembrie 2016, această obligație se instituie în cazul în care suma împrumutului sau creditului, ori garanției primite depășește cuantumul de 50.000 de euro (sau echivalentul lor). Mai mult decât atât, conform pct. 2.3 din instrucțiune, rezidenții care efectuează operațiuni aferente angajamentelor externe supuse notificării, conform Legii nr.62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară, urmează să notifice Banca Națională a Moldovei despre acestea. Pct. 2.61 din instrucțiune recunoaște, în calitate de rezidenți care efectuează operațiuni valutare aferente angajamentelor externe, pe rezidenții care, urmare a modificării sau completării clauzelor contractuale, cesiunii de creanță, preluării datoriei, altor temeiuri de modificare a raporturilor juridice (de exemplu, novației), devin contrapărţi la operațiuni valutare aferente angajamentelor externe. Astfel, efectuarea unei operațiuni valutare de capital supuse autorizării sau notificării, care implică efectuarea altei operațiuni valutare de capital, de asemenea, după  caz, supuse autorizării sau notificării, impune obligativitatea autorizării sau notificării ambelor operațiuni. Deci, vor fi supuse notificării Băncii Naționale nu numai contractul de împrumut, dar și contractul subsecvent lui, cum este contractul de cesiune a drepturilor și obligațiilor ce derivă din acesta, actul ulterior urmând să îndeplinească cerințele legale prevăzute pentru actul inițial. Notificarea respectivă a Băncii Naționale a Moldovei nu implică asumarea de către aceasta a unor obligațiuni aferente respectivelor angajamente externe. Responsabilitatea pentru corespunderea angajamentului extern prevederilor legislației Republicii Moldova, precum și pentru notificarea autorității competente o poartă rezidentul - parte a angajamentului extern. Banca Națională duce doar o evidență a acestor tranzacții prin atribuirea numărului respectiv cu indicarea, în notificație, a numărului și a datei luării la evidență. Termenele prevăzute pentru notificația cu privire la împrumutul sau creditul extern sunt următoarele: a) în cazul în care, conform contractului de împrumut sau credit extern, rezidentul primește mărfuri (inclusiv obiectul leasingului) sau beneficiază de servicii - până la efectuarea de către rezident a primei plăți sau transfer în scopul achitării datoriilor față de nerezident în baza contractului de împrumut sau credit extern; b) în cazul împrumutului sau creditului financiar sub formă de factoring în care aderentul (furnizorul rezident) primește împrumut sau credit de la factorul nerezident - până la efectuarea primei plăți sau transfer în favoarea factorului nerezident; b1) în cazul în care rezidentul primește împrumutul sau creditul prin transferarea directă de către creditorul nerezident a sumelor respective în favoarea persoanelor cu care rezidentul urmează să se achite din contul împrumutului sau creditului în cauză - până la efectuarea de către rezident a primei plăți sau transfer în scopul achitării datoriilor față de nerezident în baza contractului de împrumut  sau credit extern; b2) în cazul în care rezidentul, urmare modificării sau completării clauzelor contractuale, cesiunii de creanță, preluării datoriei sau altor temeiuri de modificare a raporturilor juridice (de exemplu, novației), devine debitor la împrumutul  sau creditul extern supus notificării - până la efectuarea de către rezident a primei plăți sau transfer în scopul achitării datoriilor față de nerezident în baza contractului de împrumut  sau credit extern; c) în alte cazuri decât cele menționate mai sus - până la efectuarea de către rezident a primei plăți sau transfer cu utilizarea mijloacelor bănești primite conform contractului de împrumut sau credit extern. Notificația cu privire la garanția externă completată conform formularului din anexa nr.4 se prezintă după emiterea garanției, dar cel târziu cu 15 zile lucrătoare până la data efectuării de către ordonatorul de garanție a primei plăți sau transfer de rambursare a mijloacelor plătite de către garant în baza garanției externe. Sancțiuni în cazul nerespectării angajamentelor externe Deși, Instrucțiunea privind angajamentele externe nu prevede în mod expres sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor acesteia, atragem atenția că, potrivit art. 220 din Codul civil, se instituie nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri. La fel, este menționat faptul că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule, dacă legea nu prevede altfel. De aceea, din moment ce nu sunt îndeplinite condițiile imperative solicitate în mod expres de lege pentru valabilitatea actelor juridice, precum notificarea Băncii Naționale a Moldovei în termenul indicat în privința tranzacțiilor menționate mai sus, există riscul ca un asemenea angajament extern să fie recunoscut ca fiind contrar legii și afectat de nulitate. Din aceste considerente, e bine să cunoașteți conținutul Instrucțiunii Băncii Naționale a Moldovei privind angajamentele externe și să țineți cont de ea, în cazul în care sunteți parte la o asemenea tranzacție, pentru a evita eventualele consecințe negative ce pot surveni ca urmare a nerespectării prevederilor legale.