Motivul pentru care majoritatea absolută a cererilor adresate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului sunt declarate inadmisibile îl reprezintă înțelegerea noțiunii de echitate. Ghidul Practic cu Privire la Condițiile de Admisibilitate explică faptul că echitatea impusă de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu reprezintă echitatea “substanțială”, ci echitatea “procedurală”, potrivit legal-land.ro. În plan practic, “echitatea procedurală” presupune o procedură contradictorie în cursul căreia părțile sunt ascultate și plasate pe o poziție de egalitate în fața judecătorului. ”Am văzut numeroase situații în care, în procedura națională, dreptul consacrat prin convenție nu a fost menționat în cererea de chemare în judecată și nici invocat pe fond. Astfel de cereri sunt declarate “de plano” inadmisibile, deoarece instanțele naționale nu au avut posibilitatea să remedieze încălcarea pretinsă”, afirmă avocatul român Gabriel Dragomir. Potrivit lui, Curtea Europeană funcționează după principiul subsidiarității. Acest principiu presupune că instanța internațională poate interveni doar în situația în care autoritățile naționale nu își îndeplinesc obligația de respectare a tuturor drepturilor consacrate de convenție. Deci, sarcina de asigurare a respectării tuturor drepturilor consacrate de convenție revine, în primul rând, autorităților statelor contractante, iar Curtea poate interveni NUMAI în situația în care autoritățile statelor contractante nu își îndeplinesc această sarcina. Iată câteva motive care pot fi inserate în plângerea adresată CEDO, pentru ca aceasta să fie declarată admisibilă:
  • Calea de atac la o instanță superioară este lipsită de caracter efectiv, deoarece există divergențe în practica acelei instanțe;
  • Decizia internă definitivă și irevocabilă nu a putut fi pusă în aplicare (executare);
  • Nerespecatrea principiului securității juridice prin nerespecatarea garanțiilor procesuale impuse de legislația națională;
  • Deciziile instanțelor naționale sunt insuficient motivate în fapt sau în drept;
  • Termenele acordate de instanțele naționale au fost prea scurte, astfel că argumentele în susținerea cererii de chemare în judecată au fost prezentate în grabă;
  • Dreptul este confirmat de jurisprudența constantă a instanțelor naționale
  • Argumentele obiectiv relevante nu au fost examinate de către instanța națională în mod obiectiv;
  • Probele prezentate de partea adversă nu au putut fi contestate;
  • Procedura în ansamblu nu a fost echitabilă, iar constatările instanței naționale au avut caracter arbitrar flagrant.