Autor: Elena Garaz, avocat, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” Bunăstarea consumatorului este direct proporțională cu bunul-simț al comercianților, care, de la o vreme, în Republica Moldova, nu mai este lăsat la discreția intimă a acestora din urmă, ci este reglementat, în principal, de Legea concurenței și controlat de autoritatea de resort - Consiliul Concurenței. Fixarea prețurilor, limitarea producției sau a vânzărilor, împărțirea piețelor sau a clientelei pot face obiectul unor înțelegeri între agenții economici. În cazul în care împiedică, restrâng sau denaturează concurența, acestea sunt calificate ca fiind acorduri anticoncurențiale. Acordurile anticoncurențiale sunt practici interzise și sancționate de legislația concurențială cu amenzi, cuantumul cărora se stabilește procentual din cifra de afaceri a companiei care a comis încălcarea, cu luarea în calcul a câtorva criterii. Uneori, amenzile respective pot fi fatale sau, cel puțin, pun în dificultate companiile serioase. Acesta este unul din motivele pentru care, în Legea concurenței, a fost instituită politica de clemență. Ce este politica de clemență? Clemența constituie o recompensă acordată de Consiliul Concurenței, pentru cooperarea agenților economici cu Consiliul Concurenței, în vederea deconspirării, investigării și sancționării acordurilor anticoncurențiale. Acest instrument de luptă pare a fi o soluție bună, în contextul în care existența acordurilor anticoncurențiale este greu de demonstrat, iar în cadrul investigațiilor, Consiliul Concurenței se lovește de numeroase obstacole opuse de persoanele supuse verificărilor. Pentru apelarea la politica de clemență, în schimbul “turnării” complicilor și oferirii informațiilor necesare investigării cazului și sancționării celor implicați în acordul anticoncurențial, compania poate beneficia de imunitate și de exonerarea totală sau parțială de la plata amenzii. Politica de clemență este aplicată, aparent cu succes, în țările membre ale Uniunii Europene. Unul din cele mai notorii cazuri de acordare a clemenței este cel în care, în anul 2010, compania aeriană Lufthansa a primit imunitate deplină la amendă în cadrul primului programului de clemenţă aplicat de Comisia Europeană, fiind prima care a furnizat informatii despre cartel. În acest caz, Comisia Europeană a amendat 11 transportatori aerieni cu 799.445.000 euro pentru formarea unui cartel la nivel mondial care a afectat serviciile de transport marfă în Spaţiul Economic European (SEE). Timp de peste şase ani, membrii cartelului s-au înţeles în privinţa preţurilor la combustibili şi cheltuielilor referitoare la asigurarea securităţii zborurilor. În România, Consiliul Concurenţei a acordat prima imunitate la plata amenzii prin programul de clemenţă, în anul 2011 unei companii de taxi care a deconspirat alte 11 companii care au participat la o înţelegere privind majorarea tarifelor pentru serviciile de transport persoane în regim de taxi. Amenda totală aplicată acestor companii a fost de 348.710 RON. În Republica Moldova,  însă, deși este instituită încă din anul 2012, Consiliul Concurenței încă nu a avut ocazia să aplice politica de clemență, probabil din cauza riscurilor care o însoțesc. Clemențanu fără de riscuri... În cazul unui happy-end pe tărâmul legislației concurențiale, încununat cu o scutire totală sau parțială de la plata amenzii, din cauza unei neconcordanțe legislative, agentul economic poate cădea în cursa pe care singur și-a întins-o. Dezvăluind existența unui acord anticoncurențial, dacă a fost obținut un profit sau au fost cauzate daune în proporții deosebit de mari, acesta riscă pedeapsa penală prevăzută de articolul 246 din Codul penal, care penalizează pentru “limitarea concurenței libere prin încheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea pieței, limitarea accesului la piață, cu înlăturarea altor agenți economici, majorarea sau menținerea prețurilor unice”.  Sancțiunea prevăzută de legea penală este amenda în mărime de la 1.350 la 2.350 unități convenționale (de la 67.500 la 117.500 lei) sau cu închisoare de până la 3 ani. Politica de clemență prevăzută în Legea concurenței se referă doar la imunitatea la amenda stabilită în Legea concurenței, nu și cea stabilită de legislația penală, aplicarea căreia se face după regulile legislației procesual-penale. În pofida garanției de nedivulgare, stabilită în Legea concurenței (art. 84 alin. (4)), Consiliul Concurenței va fi obligat să informeze organele de drept cu privire implicarea companiei la acorduri anticoncurențiale, indiferent de faptul dacă a aplicat sau nu politica de clemență. Vestea bună este că autoritățile sunt conștiente de această lacună legislativă și din proiectul Programului național în domeniul concurenței şi al ajutorului de stat pentru perioada 2016-2020 reiese că una din prioritățile Consiliului Concurenței este promovarea aplicării politicii de clemență, prin aducerea în concordanță a prevederilor Codului penal la prevederile Legii concurenței, în vederea creării unui spațiu juridic viabil aplicării politicii de clemență în cadrul investigațiilor pe acorduri anticoncurențiale. Și iar riscuri... Clemența nu scutește, ci dimpotrivă, ar putea să expună companiile solicitante de clemență la acțiuni civile, care pot fi intentate de terții prejudiciați prin acorduri anticoncurențiale. Aici persoanele prejudiciate ar fi avantajate de deciziile emise de Consiliul Concurenței cu privire la aplicarea clemenței și sancționarea participanților la acordul anticoncurențial, care ar servi ca acte constatatoare a vinovăției. Acest risc denotă importanța garanțiilor de confidențialitate și anonimat, care ar fi oportun să fie oferite companiilor care apelează la clemență. Deși Legea concurenței garantează confidențialitatea declarațiilor, explicațiilor, probelor din dosar, aceasta se pare că nu garantează anonimatul, care, potrivit aceleiași legi, poate fi păstrat doar cu justificări plauzibile referitoare la riscurile la care este expusă compania în cazul dezvăluirii identității acesteia. Și ceva despre aspectele etice... Chiar dacă autoritățile urmăresc încurajarea participanților la acorduri anticoncurențiale să aplice politica de clemență, fără a fi supuse sancțiunilor și pedepselor care sunt în prezent în vigoare conform Codului penal, nu sunt de neglijat și aspectele morale care pot împiedica companiile să pună cărțile pe masă în fața Consiliului. Obținând un efect imediat – imunitatea la amendă, companiile pot cădea în dizgrația membrilor cartelului și fi ținta suspiciunilor și neîncrederii pe viitor. Mai mult, politica de clemență poate fi folosită de către o întreprindere pentru a destabiliza/crea dificultăți întreprinderilor concurente și a-și fortifica propria poziție pe piață, ceea ce ar putea constitui un gen de concurență neloială legalizată. Prin urmare, se pare că companiile trebuie să evalueze atent beneficiile “trădării” colegilor de breaslă și să anticipeze o serie de efecte, pe lângă cele financiare. Dincolo de orice dezbateri de ordin etic, politicile de clemență au, totuși, o aplicabilitate eficientă în statele civilizate. Râmâne de văzut dacă eliminarea lacunelor legislative și armonizarea legislației interne vor aduce viabilitate clemenței.