Autor: Sabina Cerbu, avocat, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” Secretul profesional este un drept legal statuat pentru pacienți și o obligație a personalului medical - obligație etică și, în același timp, legală. Chiar dacă dispunem de numeroase reglementări care instituie obligația ținerii secretului medical, aceasta este, deseori, ignorată de medici, iar pacienții nu cunosc despre dreptul lor la confidențialitate. Confidențialitatea constituie una dintre cele mai importante valori ale actului medical, care stau la baza relației de încredere între medic-pacient. Jurământul lui Hipocrate subliniază importanța secretului medical: “Orice voi vedea sau auzi în timpul activității profesionale sau în afara ei în legătură cu viața oamenilor - lucruri care nu trebuie discutate în afară, nu le voi divulga, acceptând că toate acestea trebuie ținute în secret”. Prin urmare, secretul pe care pacientul îl păstrează chiar și față de rudele sale cele mai apropiate în legătură cu starea sa de sănătate este împărtășit cu medicul său. Medicul în acest caz devine un mentor căruia îi puteți încredința informații intime, iar secretul medical va căpăta subtilități similare actului religios al spovedaniei. Această analogie nu vine decât să accentueze dimensiunea încrederii ce ar trebui să existe în raportul medicului cu pacientul său. Ar fi dificil să oferim, la moment, o radiografie a felului în care este respectată această obligație de către medici în țara noastră. Odată cu adoptarea Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal, precum și a primelor sancționări de ordin disciplinar și administrativ a medicilor pentru divulgarea către terțe persoane a informațiilor despre sănătatea unor pacienți, a dat de gândit mai multor cadre medicale. Deopotrivă, ați auzi cazuri când medicul vă cere permisiunea de a comunica starea sănătății Dvs. rudelor apropiate, dar și o mulțime de cazuri când medicul, în cercuri mai restrânse, cu voce tare vă spune că o persoană are cancer sau este bolnavă cu HIV/SIDA sau de hepatită. Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic prevede în mod expres că informațiile despre solicitarea asistenței medicale, starea sănătății, diagnostic și alte date, obținute de medic în examinarea și tratamentul pacientului, constituie informații personale și secretul profesional al medicului, și nu pot fi divulgate. Precizăm, secretul profesional nu poate fi divulgat nici după terminarea tratamentului sau moartea pacientului. Această obligație a medicului este una corelativă dreptului pacientului la securitatea vieții personale, integritatea fizică, psihică și morală, cu asigurarea discreției în timpul acordării serviciilor de sănătate și asigurarea confidențialității informațiilor ce țin de secretul medical. O polemică, din punct de vedere legal, rămâne respectarea acestei obligații chiar și odată cu decesul pacientului. Or, înțelegem necesitatea acesteia în timpul vieții pacientului și mai puțin este înțeleasă atunci când rudele apropiate ale defunctului ar dori să ia cunoștință cu dosarul medical al acestuia. Să ne imaginăm situația în care succesorii pacientului decedat vor să afle dacă au fost erori medicale și dacă s-au aplicat tratamentele adecvate sau vor să restabilească onoarea și demnitatea rudei decedate pe motiv că a fost defăimată din perspectiva stării sănătății (de exemplu, că ar fi fost bolnav mintal, că ar fi fost purtătorul unor boli venerice etc.). Prevederi similare se regăsesc și în alte legislații (Franța, Elveția, Arizona (SUA), Ungaria etc.), dar cu specificațiile de rigoare, cum ar: Secretul medical nu constituie un obstacol pentru ca informațiile referitoare la o persoană decedată să fie furnizate succesorilor lor în drepturi, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a le permite să cunoască cauzele decesului, pentru a apăra memoria persoanei decedate sau drepturile acesteia, cu excepția unei manifestări de voință contrare exprimată de defunct înainte de a muri. Cu siguranță, și cadrul legal al Republicii Moldova va necesita amendamente la acest subiect. Totuși, trebuie să cunoaștem că secretul medical nu este absolut și să înțelegem că sunt situații când divulgarea acestuia se cere în scopul unui interes public sau în cazul pacienților care pot constitui un pericol chiar pentru sine sau pentru cei din jur. Astfel, Legea privind exercitarea profesiunii de medic prevede situații în cazul în care prezentarea informațiilor care constituie secret profesional se va realiza fără consimțământul pacientului sau al reprezentaților săi legali, cum ar fi:
  • în scopul examinării și tratamentului pacientului care nu este în stare, din cauza sănătății să-și exprime dorința;
  • în cazul posibilității extinderii unor maladii contagioase, intoxicații și unor alte maladii care prezintă pericol în masă;
  • la cererea organelor de urmărire penală, a procuraturii și instanței judecătorești în legătură cu efectuarea urmării penale sau cercetării judecătorești;
  • la cererea Avocatului Poporului sau, după caz, a Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, în scopul asigurării protecției persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;
  • la solicitarea membrilor Consiliului pentru prevenirea torturii, în cadrul vizitelor efectuate de ei și în limitele necesare desfășurării vizitelor;
  • în caz de acordare a ajutorului medical unei persoane ce nu dispune de capacitate de exercițiu deplină, incapabilă să informeze părinții sau reprezentanții săi legali;
  • în cazul unor circumstanțe în al căror temei se poate presupune că prejudiciul cauzat sănătății reprezintă consecința unei acțiuni ilegale.
Și, ca să ne imaginăm la modul practic de ce legea admite asemenea situații, vă oferim câteva exemple:
  • O persoană este purtătoare de un virus și întreține relații sexuale neprotejate cu partenerul său. În cazul în care ambii parteneri vin la consultație, medicul ar fi obligat să informeze celălalt partener despre existența bolii și despre riscurile răspândirii acesteia.
  • Dacă medicul ginecolog, după consultarea unei adolescente, constată în mod vădit că aceasta a fost victima unui viol, trebuie să raporteze organelor competente.
În concluzie, privilegiul pacientului de a fi protejat de medic prin păstrarea secretului profesional se sfârșește acolo unde începe pericolul public. Trebuie să le cunoaștem despre drepturile noastre în calitate de pacienți. Dacă nu ați știut până acum, vă informăm că în Moldova există o lege specială dedicată în totalitatea drepturilor și responsabilităților pacientului. O puteți găsi aici. Dacă deja ne cunoaștem drepturile, trebuie să fim vigilenți atunci când considerăm că acestea au fost încălcate, în mod particular, atunci când ne referim la asigurarea dreptului pacientului la confidențialitatea informațiilor ce țin de secretul medical. Pacientul sau reprezentantul său poate ataca acțiunile prestatorilor de servicii de sănătate, ce au dus la lezarea drepturilor individuale ale pacientului, precum şi acțiunile şi deciziile autorităților publice şi ale persoanelor cu funcție de răspundere, care au dus la lezarea drepturilor lui sociale stabilite de legislație. Mai mult ca atât, pacientul are dreptul la o examinare și rezolvare a cererilor (reclamațiilor) într-o manieră promptă, justă și eficientă. Pacientul, care se consideră lezat prin divulgarea informațiilor ce constituie secret profesional, are posibilitatea să soluționeze conflictul pe cale extra-judiciară, fie să înainteze o acțiune în justiție. Astfel, vă sugerăm să încercați soluționarea problemei în mod amiabil, prin a  scrie o plângere (reclamație) în adresa instituției care a prestat serviciile medicale, cu indicarea numelui medicului care nu și-a onorat obligația asigurării secretului profesional. În caz de dezacord cu cele ce vi s-a comunicat sau cu decizia care s-a luat, puteți înainta o cerere în fața instanței de judecată. Așa cum am menționat mai sus, informațiile privind starea sănătății Dvs. sunt date cu caracter personal și informații care cad sub incidența secretului profesional. În cazul în care informațiile din cartea Dvs. medicală este divulgată sau transmisă terților fără acordul Dvs., dispuneți de posibilitatea de a sesiza și Centrul Național privind Protecția Datelor cu Caracter Personal. Informații despre procedurile în fața acestei autorități, găsiți aici, dar și în Legea privind protecția datelor cu caracter personal. În cazul în care decideți să vă adresați cu o acțiune civilă privind apărarea onoarei și demnității, trebuie să vă asigurați că puteți proba prejudiciul provocat prin divulgarea informațiilor ce constituie secretul profesional al medicului. Adică, să existe o legătură cauzală directă între neîndeplinirea obligației medicului de a respecta secretul profesional și prejudiciul care vi s-a cauzat. În această procedură, sunteți în drept să solicitați recuperarea daunelor morale. Totodată, în funcție de complexitatea cazului și a divulgării ilegale a informațiilor ce constituie secretul profesional al medicului, se poate înainta și o plângere penală în temeiul art. 177 al Codului penal, privind încălcarea inviolabilității vieții private prin răspândirea cu bună știință a informațiilor ocrotite de lege despre viața personală ce constituie secret personal sau familial fără consimțământul persoanei. Nu în ultimul rând, medicul, care se face vinovat pentru divulgarea secretului medical, poate fi atras la răspundere disciplinară, ca urmare a sesizării Comitetului de etică a instituției medicale în care își desfășoară activitatea.