Durata șomajului tehnic, prevăzută în Codul muncii, va fi micșorată, iar angajații vor primi mai puțini bani pentru această perioadă. Prevederea este inclusă într-un proiect de modificare a Codului muncii, care va fi pus în discuție la ședința Guvernului de miercuri. În prezent, Codul muncii spune că șomajul tehnic nu poate depăși șase luni în decursul unui an calendaristic, iar salariatul beneficiază de o indemnizație care nu poate fi mai mică de 75 la sută din salariul său. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei propune ca șomajul tehnic să nu depășească patru luni, iar indemnizația lunară să constituie doar 50 la sută din salariul de bază. Potrivit documentului, din contractul individual de muncă se vor exclude prevederile contractului colectiv de muncă și ale regulamentului intern al unității, referitoare la condițiile de muncă ale salariaților. Și asta pentru că includerea în contractul individual de muncă a prevederile contractului colectiv și ale regulamentului intern, este imposibilă, deoarece sunt voluminoase și este lipsită de utilitate practică. Prin urmare, la angajare, salariatului îi vor fi puse la dispoziție, suplimentar, convențiile colective care-i sunt aplicabile, contractul colectiv de muncă, regulamentul intern, precum și informația privind cerințele de securitate și sănătate. La fel, se propune completarea articolul 67 din Codul muncii, astfel încât angajatorul să fie obligat să elibereze salariatului certificatul cu privire la munca în cadrul instituției în mod gratuit. Această modificare are drept scop asigurarea respectării drepturilor și intereselor salariaților și excluderea abuzurilor din partea angajatorilor. O altă propune se referă la completarea Codului muncii cu un nou articol, care să reglementeze noțiunea de staționare. Aceasta va reprezenta imposibilitatea temporară de a continua activitatea de producție de către o unitate, de un grup de salariați sau un salariat. Remunerarea timpului de staționare, produsă din cauze ce nu depind de angajator sau salariat, se efectuează în mărime de cel puțin 2/3 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puțin decât mărime unui salariu minim, pe unitate de timp, pentru fiecare oră de staționare. În caz de staționare produsă din vina angajatorului, acesta este obligat să compenseze salariul angajatului. Dacă staționarea are loc din vina angajatului, acesta nu va fi plătit pentru orele cât nu se va munci.