Autor: Olesea Nastas, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații” Activitatea în mediul economic este o cursă contracronometru. Iar provocarea de a fi competitiv e una perpetuă. Și la nivel de piață, și la nivel de corporație. Dat fiind faptul că informația este un activ extrem de prețios, rivalii economici se spionează mai tot timpul, transformând informațiile sensibile cu caracter confidențial în arme ostentative. Dar când anume spionajul corporativ devine ilegal? Asumarea deciziilor și a riscurilor colaterale este o mare provocare în afaceri, cu certitudine. Însă, să fii un risk-taker nu-i suficient. Trebuie să fii mai mult decât atât. E iminent să fii susceptibil de a suporta rivalitatea. Și nu oricui îi reușește. Prin urmare, cea mai grea misiune în business-ul de orice gen rămâne concurența. Concurența (ne)loială Să pornim de la faptul că Legea concurenței nr. 183/2012 ne oferă o definiție a tot ceea ce înseamnă concurență în Republica Moldova. Conform noțiunii legale, concurența reprezintă rivalitatea economică, existentă sau potențială, între două sau mai multe întreprinderi independente pe o piață relevantă, când acțiunile lor limitează efectiv posibilitățile fiecăruia dintre ele de a influența unilateral condițiile generale de circulație a produselor de pe piața respectivă, stimulează progresul tehnico-științific și creșterea bunăstării consumatorilor. De unde decurge că orice altă acțiune realizată de întreprinderi în procesul concurenței, care vine în contradicție cu uzanțele oneste în activitatea economică, reprezintă concurență neloială. Dovadă că entităților angajate în activitatea economică le este interzis prin lege să realizeze acțiuni de concurență neloială, de altfel. În condițiile în care informația are un caracter transmisibil, riscul ca orice informație cu caracter confidențial să se declanșeze este uriaș. Dacă la nivel personal lucrurile se prezintă ceva mai simplu (autocontrolul fiind suficient), la nivel corporativ lucrurile stau ceva mai complicat. Proprietarii de afaceri cad foarte des pradă înșelătoriilor și fraudelor economice, fiindcă concurența mereu împinge limitele. Și anume, aici devine vizibil indicatorul de zonă sigilată – conceptual, absolut orice persoană (fizică sau juridică) deține măcar un secret. Secretul comercial Să admitem că doi operatori importanți de telefonie mobilă au un interes colosal în aflarea reciprocă a strategiilor de marketing. Pentru un profit în plus pe piață, evident că aceștia se vor încorda voluntar în vederea obținerii de informații relevante și le vor folosi după cum vor considera necesar. Problema care apare e alta – este sau nu acest gen de informație considerată secret comercial? Trebuie amintit mai întâi că bazele juridice ale secretului comercial au fost puse pe teritoriul Republicii Moldova prin Legea nr. 171/1994 cu privire la secretul comercial. Potrivit documentului, prin secret comercial se înțeleg informațiile ce nu constituie secret de stat, care țin de producție, tehnologie, administrare, de activitatea financiară și de altă activitate a agentului economic, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate să aducă atingerea intereselor lui. Să luăm în considerare că o astfel de informație (în speță, strategia de marketing) înfățișează, prin definiție, obiectivul de creștere a vânzărilor și realizarea unui avantaj competitiv durabil. De aceea, cunoașterea acesteia de către concurență poate aduce atingerea intereselor oricăror dintre aceste două companii. Astfel, parafrazând definiția legală, o strategie de marketing poate fi considerată secret comercial (cu condiția să întrunească cerințele specifice față de informațiile care pot fi protejate prin secret comercial, conform legii), din simplu motiv că această informație nu este cunoscută publicului larg. Deși transmiterea informațiilor, ce constituie secret comercial, unor terțe persoane poate atrage după sine răspunderea disciplinară, materială, administrativă și penală, divulgarea acestora oricum are loc. De ce? E cât se poate de simplu – fie agenții economici/antreprenoriali nu țin informația cu mențiune de ”Secret/Confidențial” (ceea ce în mod automat reduce substanțial valoarea informației), fie că încredințează naiv lucrătorilor o astfel de informație (fără a se asigura printr-o clauză de confidențialitate sau printr-un acord de nedivulgare). Indiferent de scenariu, profilul aferent avantajului concurențial este distrus din momentul în care un terț cointeresat intră în posesia unei informații cu valoare de secret comercial. Spionajul corporativ Legislația Republicii Moldova nu reglementează instituția spionajului corporativ. În limbajul comun, spionajul este o activitate întreprinsă în vederea aflării unui secret (de o anumită natură) în vederea transmiterii unei persoane cointeresate. Compensatoriu, Legea concurenței stabilește că se interzice obținerea și/sau folosirea de către o întreprindere a informațiilor ce constituie secret comercial al concurentului, fără consimțământul lui, dacă acestea au adus sau pot aduce atingerea intereselor legitime ale concurentului. Ceea ce ne trimite la ideea că exclusivitatea deținerii informației este, de fapt, obiectul declanșator al unei activități de spionaj. Într-o altă ordine de idei, spionajul corporativ este o participare activă și conștientă la colectarea de informații considerate secret comercial din cadrul unei corporații, fără știrea sau acordul proprietarului. Deși se formează impresia că întotdeauna este o activitate frauduloasă și/sau criminală, activitatea de spionaj nu întotdeauna reprezintă o ilegalitate – existând și metode de spionaj, care nu contravin legii. De exemplu, dacă un reprezentant al unuia dintre operatorii de telefonie mobilă studiază pagina web a companiei concurente, cu scopul de a colecta careva date de acolo sau colectează toate informațiile publice despre activitatea companiei concurente, aceste acțiuni nu vor fi o activitate ilegală (chiar și dacă ele vor fi întreprinse cu scopul de a afla strategia de marketing, care am stabilit că este tratată ca un secret comercial). Și asta deoarece este un mod onest de obținere a informațiilor, o acțiune de spionaj legal. Alta, însă, ar fi situația dacă vreunul dintre concurenți ar întreprinde (personal sau prin intermediari) careva practici neloiale privind secretul comercial. Dacă vreunul dintre concurenți ar încerca să intre în posesia strategiei de marketing mituind vreun salariat al concurentului, această acțiune ar fi contrară uzanțelor cinstite. La fel, ar fi tratate și acțiunile în care vreun salariat ar folosi secretul comercial al fostului angajator în interesul noului său angajator sau chiar în interes propriu (pentru a se răzbuna pe fostul angajator, eventual). Și anume, în astfel de situații, de divulgare neautorizată, suntem în prezența unor abuzuri împotriva deținătorului legitim al informației confidențiale. Prin urmare, atunci când caracterul confidențial al unei informații se pierde și există riscul unei deturnări reale de clientelă, suntem în prezența spionajului corporativ ilegal. Concluzie Din considerentul că informația reprezintă un activ extrem de prețios în lumea corporativă, concurenții economici se spionează în mod continuu – transformând informațiile confidențiale în avantaje competitive pe piață. Și, deși entităților economice le este interzisă prin lege concurența neloială, acestea nu întotdeauna se conformează uzanțelor oneste. Dacă informațiile atribuite la secret de stat au un cadru juridic de protecție (realizată prin organizarea unui sistem național bine structurat de protecție), informațiile considerate secret comercial nu dispun de o reglementare la fel de meticuloasă. Iar Legea cu privire la secretul comercial nu protejează absolut proprietarii de afaceri. Drept care, în lipsa unor mecanisme eficiente de autoapărare legală, aceștia foarte ușor pot cădea pradă spionajului corporativ. În consecință, fiecare este cumva obligat să-și protejeze juridic propria informație considerată secret comercial față de salariați și față de terți, prin aplicarea măsurilor de ordin juridic specifice. Acestea pot lua forma unor regulamente interne foarte bine structurate, în care să fie stabilit conținutul și volumul informației considerată secret comercial, cât și forma unor clauze de confidențialitate și/sau de neconcurență în contractele individuale de muncă. De unde decurge că orice informație, care se vrea a fi confidențială, va putea fi protejată de Legea cu privire la secretul comercial. În lumea corporativă e iminent să fii susceptibil de a suporta concurența – prin protecție juridică, în primul rând. Or, fiind o formă de proprietate intelectuală destul de folosită și extrem de valoroasă, un secret comercial ar trebui protejat ca atare. În caz contrar, spionajul corporativ poate deveni o afacere în sine.