Cumpărătorul va pierde dreptul la remedierea, reducerea sau restituirea prețului, în cazul existenței viciului, dacă nu va notifica vânzătorul despre acel viciu înainte de expirarea termenului de:
  • 3 ani - în cazul viciilor juridice;
  • 5 ani - în cazul viciilor materiale ale unei construcţii;
  • 2 ani - în cazul altor vicii materiale.
Aceste termene sunt prevăzute în proiectul de modificarea și completare a Codului civil. Documentul prevede că, cumpărătorul îşi poate exercita drepturile rezultate din existenţa viciului, dacă demonstrează că acesta a existat la momentul trecerii riscului, chiar dacă este descoperit mai târziu. Potrivit autorilor, această condiție este tradițională și cere ca la momentul trecerii riscului să fi avut loc o neexecutare a obligației vânzătorului. Prin ”drepturile rezultate din existenţa viciului” în concepția proiectului se au în vedere toate ”drepturile creditorului în caz de neexecutare a obligației, adică:
  • dreptul la remedierea neexecutării (fie prin reparație fie prin furnizarea unui alt bun);
  • dreptul la rezoluțiunea vânzării și restituirea prețului;
  • dreptul la reducerea prețului proporțional diminuării valorii bunului vândut din cauza viciului;
  • dreptul la repararea prejudiciului dacă neexecutarea este nejustificată.
Drepturile cumpărătorului rezultate din existenţa viciului sunt excluse dacă vânzătorul demonstrează că, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul cunoştea sau trebuia să cunoască aceste vicii. Totodată, cumpărătorul pierde drepturile rezultate din existenţa viciului dacă el a omis să-i notifice vânzătorului descoperirea viciului în termenul de notificare. Astfel, el trebuie să notifice vânzătorul despre acel viciu, înainte de expirarea termenului de:
  • 3 ani, în cazul viciilor juridice. Termenul ar trebui să corespundă cu durata necesară pentru cumpărător de a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 3 ani în cazul dobândirii cu titlu oneros al bunului;
  • 5 ani, în cazul viciilor materiale ale unei construcţii sau materialelor folosite la executarea unei lucrări de construcţii. Potrivit autorilor, termenul de 5 ani ar trebui să fie nu un termen de prescripţie, ci un termen de descoperire a viciilor (de răspundere), ceea ce va oferi o protecţie juridică mai bună proprietarilor de imobile. Or, formularea unui asemenea termen lung ca termen de prescripție este inutilă dacă vânzătorul poartă răspundere pentru viciile materialelor de construcție apărute în primele 6 luni;
  • 2 ani, în cazul altor vicii materiale.
Autorii proiectului precizează că legea nu limitează dreptului cumpărătorului atunci când vânzătorul era inocent, adică nu cunoaștea că vinde o marfă viciată. Chiar și cu un vânzător inocent, cumpărătorul ar trebui să aibă dreptul la rezoluțiunea vânzării și restituirea prețului. Proiectul prevede însă o regulă diferită, de a agrava răspunderea vânzătorului dacă viciul rezultă din împrejurări pe care vânzătorul le-a cunoscut sau trebuia să le cunoască, dar pe care nu le-a dezvăluit cumpărătorului la momentul încheierii contractului. Conform noului art. 7654, prescripţia dreptului la acţiune de exercitare a unui drept al cumpărătorului rezultat din existenţa viciului începe să curgă din data când cumpărătorul a descoperit sau trebuia să descopere viciul. Precizarea era necesară pentru a exclude varianta că prescripția curge din momentul notificării vânzătorului despre vicii sau din momentul în care vânzătorul a refuzat să remedieze un viciu. Astfel, dacă cumpărătorul a notificat vânzătorul despre un viciu cu respectarea limitelor temporale, cumpărătorul poate introduce acțiuni în justiție bazate pe drepturile sale rezultate din viciu pe durata termenului general de prescripție de 3 ani, din data în care a descoperit sau trebuia să descopere viciul. Autorii proiectului susțin că dispozițiile privind viciile, drepturile cumpărătorului rezultate din vicii și limitele acestor drepturi au caracter dispozitiv, iar părțile prin contract pot deroga fie în sensul limitării, fie în sensul agravării răspunderii vânzătorului pentru vicii. Lucrurile stau altfel dacă cumpărătorul este consumator. Art. 8081 interzice orice clauză încheiată de consumator cu vânzătorul, înainte ca vânzătorului să îi fie notificată descoperirea viciului, prin care, direct sau indirect, sunt excluse sau limitate drepturile prevăzute de lege ale consumatorului rezultate din existenţa viciului.