Reguli noi pentru exercitarea dreptului de preemțiune – dreptul care conferă preferinţă unei persoane numită preemptor la cumpărarea unui bun, la preţ egal, atunci când proprietarul acestuia îl vinde (de exemplu, dreptul de preempţiune al chiriaşului la cumpărarea apartamentului pe care l-a închiriat).
Autorii proiectului de modificare și completare a Codului civil propun că, ori de cât ori legea acordă un drept de preemțiune (în caz de vânzare a cotei-părți asupra bunului comun; în caz de vânzare a cotei succesorale; în caz de vânzare a bunului arendat etc.) să fie aplicat pe deplin dreptul de preemţiune. Autorii inițiativei susțin că, îm prezent, majoritatea dispozițiilor legale care prevăd un drept de preemțiune prevăd și un regim special în care se exercită acest drept, iar regimurile sunt incomplete și neuniforme.
Conform amendamentelor propuse, titularul dreptului de preemţiune cu privire la un bun îl poate exercita pe două căi diferite:
- exercitarea dreptului de preemțiune prealabil vânzării – dacă persoana obligată îi face o ofertă de vânzare a bunului;
- exercitarea dreptului de preemțiune subsecvent vânzării – dacă persoana obligată deja a încheiat cu un terţ contract de vânzare-cumpărare cu privire la acel bun.
Articolul 795 prevede norme procedurale privind exercitarea dreptului de preemţiune:
- dreptul de preemţiune se exercită pe calea unei declaraţii adresate persoanei obligate. Pentru validitatea declaraţiei nu este necesară respectarea formei stabilite de lege faţă de contractul de vânzare-cumpărare;
- în cazul exercitării dreptului de preemțiune prealabil vânzării:
- în cazul în care dreptul de preemţiune este exercitat ca urmare a comunicării ofertei, declaraţia de exercitare se consideră acceptare a ofertei de vânzare. Dacă pentru validitatea contractului de vânzare-cumpărare legea cere respectarea unei anumite forme, persoana obligată şi titularul dreptului de preemţiune sunt obligaţi unul faţă de altul să încheie contractul în acea formă;
- în caz de neexecutare nejustificată a acestei obligaţii de către una din părţi, cealaltă parte poate cere instanţei de judecată să pronunţe hotărâre judecătorească care ţine loc de contract;
- în cazul exercitării dreptului de preemțiune subsecvent vânzării:
- în cazul în care dreptul de preemţiune este exercitat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre persoana obligată şi terţ, atunci între persoana obligată şi titularul dreptului de preemţiune se consideră încheiat un contract de vânzare-cumpărare în condiţiile stabilite de persoana obligată şi de terţ;
- în cazul în care persoana obligată sau terţul nu recunosc acest efect, titularul dreptului de preemţiune poate cere instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre de constatare a încheierii contractului, şi de dobândire de către titular a drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător.
Aceste norme se aplică ori de câte ori un consumator cumpără de la un profesionist un bun mobil corporal. Regulile nu sunt, însă, valabile în cazul bunurilor vândute prin executare silită sau altfel, prin autoritatea legii sau în cazul contractelor de furnizare a serviciilor publice.