Informația și cunoștințele au o valoare tot mai importantă în circuitul civil, iar numeroase contracte de prestări servicii au ca obiect anume furnizarea informației sau consultarea. Prin urmare, autorii proiectului de modificare și completare a Codului civil au considerat că această varietate a serviciilor merită o reglementare specială. Conform amendamentelor propuse, prestatorul trebuie, în măsura în care este necesar în mod rezonabil, pentru prestarea serviciului, să colecteze date privind:

• scopul concret pentru care clientul cere informațiile;
• preferințele și prioritățile clientului în raport cu informațiile;
• decizia pe care clientul planifică să o ia în baza informațiilor;
• situația personală a clientului.

Obligația de a obţine și utiliza cunoștințele specializate Prestatorul trebuie să obţină și să utilizeze cunoștințe specializate la care are sau trebuie să aibă acces în calitatea sa de prestator profesionist de informații sau consultant profesionist, în măsură în care acest lucru poate fi considerat, în mod rezonabil, necesar pentru prestarea serviciului. Totodată, în temeiul obligației de competenţă și prudenţă a prestatorului, el este obligat să ia măsurile rezonabile pentru a se asigura că clientul înțelege conținutul informațiilor. Totodată, el trebuie să acționeze cu competenţa și prudenţa pe care un prestator rezonabil de informații le-ar demonstra, în circumstanţele cazului, în procesul de furnizare a informaților evaluative. În cazul în care clientul urmează să ia o decizie în baza informației, să-l informeze despre riscurile implicate, dacă aceste riscuri pot să influențeze decizia clientului. Atunci când prestatorul se obligă în mod expres sau implicit să furnizeze clientului o recomandare, pentru a permite clientului să ia o decizie ulterioară, prestatorul trebuie:

• să fundamenteze recomandarea pe o analiză bazată pe cunoștințe specializate colectate în legătură cu scopurile, prioritățile, preferințele și situația personală a clientului;
• să informeze clientul despre opțiunile pe care prestatorul poate personal să le propună în legătură cu decizia ulterioară și avantajele și riscurile acestora, în comparație cu cele ale deciziei recomandate; şi
• să informeze clientul despre alte opțiuni pe care prestatorul nu poate să le furnizeze personal, cu excepţia cazului în care prestatorul informează în mod expres clientul că se propune un număr limitat de opţiuni sau dacă aceasta reiese vădit din situație.

În măsura în care aceasta este considerat în mod rezonabil necesar, luând în considerație interesele clientului, prestatorul trebuie să păstreze datele privind informația furnizată conform prezentei secţiuni și să facă aceste date sau extrase după acestea disponibile clientului la cererea rezonabilă a acestuia. Conflictul de interese Atât timp cât obligațiile contractuale nu au fost executate în totalitate, prestatorul nu poate să stabilească un raport cu o altă parte care ar putea da naștere la un posibil conflict de interese cu clientul, fără dezvăluirea completă către client și fără a obţine consimțământul expres sau implicit al clientului. Potrivit autorilor, conceptul de informație din această secțiune cuprinde:

• informația factuală, care este informația ce privește fapte materiale, iar prestarea serviciului presupune descrierea situației observabile;
• informația evaluativă, care presupune o judecată subiectivă din partea prestatorului și o evaluare a faptelor materiale;
• recomandările, care implică oferirea unei consultații, adică sugestia de a lua o anumită decizie sau, mai general, de a lua o anumită direcție de activitate. În cazul recomandării, răspunderea pentru oportunitatea deciziei trece de la client la prestator.