Rolul ofițerului de investigații în cadrul procesului penal ar putea fi stipulat în Codul de procedură penală. Astfel, norma va aduce claritate pentru participanții la proces, asupra rolului unui subiect procesual care, de fapt, acumulează probe, chiar dacă nu este în drept să le dea o apreciere juridică prin prisma pertinenței lor. Conform amendamentelor propuse la Codul de procedură penală, ofiţerul de investigaţii este persoana împuternicită care, în numele statului, aplică metode speciale de investigaţie, în cadrul procesului penal. Pot aplica metode speciale doar ofițerii de investigații care activează în cadrul Procuraturilor specializate, Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Național Anticorupție, Serviciului Vamal, Serviciului de Informații și Securitate și Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției. La aplicarea metodelor speciale de investigație, în cadrul procesului penal, ofiţerul se supune numai legii și indicaţiilor scrise ale procurorului sau ale ofiţerului de urmărire penală. În cazul în care în proces este necesară aplicarea mai multor metode speciale de investigaţie sau este necesară aplicarea uneia cu un grad sporit de complexitate, procurorul, prin ordonanță, poate dispune formarea unui grup de ofițeri de investigații, desemnând, în cazul în care consideră că este necesar, ofițerul de investigații care va conduce acțiunile celorlalți ofițeri. de asemenea, dacă este necesară aplicarea unei metode speciale de investigaţie ce implică executarea unor acțiuni de către ofițeri, identitatea cărora constituie secret de stat, sau aplicarea unor acțiuni cu implicarea investigatorului sub acoperire, procurorul va indica ofițerul de investigații responsabil pentru aplicarea și consemnarea acestei metode cu antrenarea persoanelor sau subdiviziunii respective. Identitatea acestor persoane poate fi dezvăluită doar cu acordul lor și în condițiile stabilite de Legea cu privire la secretul de stat. Potrivit proiectului de lege, ofițerul de investigații va avea următoarele atribuții:

• aplică metodele speciale de investigație autorizate de procuror sau de judecătorul de instrucție, prin utilizarea tehnicilor speciale, sistemelor informaţionale, mijloacelor financiare din conturi speciale și surselor de informație ce asigură realizarea sarcinilor metodei speciale de investigație;
• propune, prin demers, ofițerului de urmărire penală sau procurorului dispunerea, prelungirea, încetarea metodei speciale de investigație;
• informează imediat în scris ofițerul de urmărire penală sau procurorul despre datele și informațiile devenite cunoscute în rezultatul aplicării metodei speciale de investigație, ce țin de pregătirea sau comiterea unei infracțiuni, alteia decât cea investigată;
• are dreptul să refuze executarea indicaţiilor scrise ale procurorului, ale ofiţerului de urmărire penală, dacă există circumstanţe reale ce pun în pericol viaţa şi sănătatea ofiţerului. Refuzul de a executa indicaţiile scrise se adresează procurorului ierarhic superior;
• are și alte atribuții prevăzute de Cod.

În același timp, ofiţerul de investigaţii poartă răspundere pentru aplicarea și consemnarea metodei speciale de investigație, pentru care a fost desemnat. În cadrul aplicării acesteia este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.