Renunţarea la moştenire se va putea face în termen de 3 luni din momentul aflării despre aceasta. Prevederea este stipulată în proiectul de modificare și completare a Codului civil. Conform autorilor inițiativei, sistemul actual din Republica Moldova prevede că, odată cu deschiderea moştenirii, succesibilii nu devin de drept moştenitori, ci au o opţiune de a accepta sau de a renunţa, de regulă, prin declaraţie în faţa notarului public, în termenul de opţiune succesorală de 6 luni. Dacă înainte de expirarea acestui termen, succesibilul nu a acceptat moştenirea, el pierde dreptul de moştenire (adică intervine o prezumţie de renunţare). Proiectul Codului civil prevede că devoluţiunea (transmiterea) moştenirii are loc imediat, cu drept, la data deschiderii moştenirii în folosul tuturor moştenitorilor. Totodată, renunţarea la moştenire se poate face doar în termen de 3 luni, care începe să curgă din data în care moştenitorul a aflat despre devoluţiune. Deci, termenul nu curge contra persoanei care nu cunoaşte că are de primit o moştenire. Sistemul actual foloseşte un termen obiectiv de 6 luni de la data deschiderii moştenirii, indiferent că moştenitorul ştia sau nu ştia de deschiderea moştenirii. De asemenea, moştenitorii dobândesc protecţia imediată contra faptelor terţilor, fiindcă legea îi recunoaşte imediat ca proprietari ai bunurilor din masa succesorală. Documentul mai oferă claritate juridică creditorilor defunctului, fiindcă ei vor putea afla mai uşor cine este moştenitorul faţă de care pot înainta pretenţiile şi acţiunile în justiţie. Conform amendamentelor propuse, cel care solicită un certificat de moştenitor de la notar trebuie să declare toţi moştenitorii pe care îi cunoaşte. Plus, notarul public trebuie să facă o investigaţie proprie. Autorii proiectului susțin că, în condiţiile unui acces tot mai uşor, inclusiv în regim online la registrul de stat al populaţiei/al actelor de stare civilă, sarcina dată ar putea fi cu mult uşurată. Potrivit art. 1575125, certificatul de moștenitor trebuie eliberat după ce notarul public, care desfăşoară procedura succesorală, constată cu certitudine faptele necesare pentru justificarea cererii privind eliberarea certificatului. Chiar dacă nu au fost indicaţi în cererea privind eliberarea certificatului, notarul public include în certificat toţi comoştenitorii constataţi cu certitudine, care au acceptat moştenirea sau care se consideră că au acceptat-o. În același timp, dacă notarul public, în pofida investigaţiei desfăşurate, nu a identificat cu certitudine un anumit moştenitor şi, prin urmare, nu l-a putut include în certificatul de moştenitor, aceasta nu afectează certificatul de moştenitor, care se bucură de o prezumţie de exactitate. Moştenitorul nou apărut poate cere rectificarea certificatului de moştenitor eliberat anterior şi are o pretenţie faţă de moştenitorii cărora li s-a eliberat acel certificat de moştenitor, pe baza petiţiei de ereditate, limitată la un termen de prescripţie de 10 ani de la data deschiderii moştenirii. Însă, actele juridice încheiate de moştenitorii aparenţi (nominalizaţi în certificat) vor fi valabile, iar terţii de bună-credinţă sunt protejaţi. Dacă moştenitorii aparenţi au vândut bunurile din masa succesorală către terţi de bună-credinţă, atunci moştenitorul adevărat obţine de la aceştia, pe baza petiţiei de ereditate, plata valorii în bani. În cazul în care moştenitorii aparenţi au păstrat în proprietate bunurile din masa succesorală, rectificarea certificatului de moştenitor va deschide calea revendicării bunurilor şi rectificării registrului bunurilor imobile şi altor registre de publicitate, după caz. De asemenea, prin modificările operate se evită problema scăpării termenului scurt de opţiune succesorală şi a repunerii în termen pe cale judiciară. Limita temporală este de 10 ani după deschiderea moştenirii pentru rectificarea certificatului de moştenitor şi pentru a înainta petiţia de ereditate. Dreptul de moştenire al succesibililor care sunt minori, incapabili sau persoanelor fără discernământ nedeclaraţi incapabili este garantat, întrucât notarul public îi include în certificatul de moştenitor, fără a fi necesară o declaraţie de acceptare. Dacă reprezentantul legal va dori să întocmească din numele acestora o declaraţie de renunţare la moştenire, va fi necesară autorizarea autorităţii tutelare; Proiectul mai prevede că moştenirea nu se prezintă ca o dobândire forţată a proprietăţii, fiindcă moştenitorul are termen de 3 luni ca să renunţe din data în care a aflat sau trebuia să afle despre deschiderea moştenirii. În practică însă, notarul public îl va notifica pe moştenitor, somându-l să accepte sau să renunţe la moştenire. Chiar dacă scapă termenul de renunţare (şi operează prezumţia legală de acceptare), moştenitorul nu poartă răspundere cu restul patrimoniului pentru obligaţiile masei succesorale dacă se dispune administrarea masei succesorale sau procedura de insolvabilitate a masei succesorale. Dacă o asemenea procedură este inutilă (fiindcă nu sunt active succesorale), el, de asemenea, nu poartă răspundere. Potrivit autorilor, avantajul acestui sistem este că, deşi răspunderea moştenitorului se limitează, creditorii au şansa de a-şi satisface mai mult creanţele în cadrul procedurii insolvabilităţii, putând recupera bunurile şi plăţile frauduloase pe care le-a făcut defunctul când trăia. În plus, se oferă o procedură colectivă în care s-ar asigura că toţi creditorii sunt satisfăcut proporţional din masa succesorală. Autorii proiectului susțin că aceste trăsături par a fi mai potrivite pentru o societate în care o parte semnificativă a cetăţenilor se află în afara ţării, riscând astfel să piardă termenul scurt de opţiune succesorală.