La producerea, plasarea şi difuzarea publicităţii serviciilor financiare (inclusiv bancare), de asigurare şi de investiţii legate de utilizarea mijloacelor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice, precum şi a hârtiilor de valoare, Legea cu privire la publicitate impune anumite rigori. Astfel, nu se admite:
  • comunicarea mărimilor scontate de dividende, precum şi informaţia cantitativă ce nu se referă nemijlocit la serviciile prestate sau la hârtiile de valoare, inclusiv referitor la evaluarea profitului scontat;
  • garantarea mărimii dividendelor pentru acţiunile nominative simple;
  • publicitatea hârtiilor de valoare până la înregistrarea de stat a emisiunii lor, în perioada de interzicere a emisiunii sau în cazul în care emisiunea a fost considerată nulă;
  • prezentarea oricărei garanţii, promisiuni sau presupuneri cu privire la viitoarea eficienţă (rentabilitate) a activităţii, inclusiv comunicarea creşterii cursului hârtiilor de valoare;
  • tăinuirea cel puţin a uneia din condiţiile contractului, dacă publicitatea comunică condiţiile acestuia.
Legea prevede, de asemenea, că publicitatea serviciilor financiare, de asigurare, de investiţii şi a hârtiilor de valoare se permite numai în cazul în care furnizorul de publicitate dispune de licenţă de stat pentru genul respectiv de activitate, cu indicarea organului care a eliberat licenţa, numărului şi datei eliberării ei. Responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate Pentru încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate, persoanele fizice şi juridice (agenţi de publicitate) poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. Totodată, persoanele ale căror drepturi au fost încălcate ca urmare a publicităţii neadecvate au dreptul să intenteze, în modul stabilit, în instanţa judecătorească, acţiuni privind recuperarea pierderilor, inclusiv a venitului ratat, a daunei cauzate sănătăţii, patrimoniului, onoarei şi demnităţii, precum şi privind compensarea prejudiciilor morale şi dezminţirea publică a publicităţii neadecvate. Publicitatea neadecvată, care a cauzat daune esenţiale intereselor publice sau a condus la lezarea drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale cetăţenilor, atrage după sine răspundere penală. Tragerea la răspundere administrativă nu scuteşte agentul de publicitate de executarea dispoziţiei referitoare la încetarea încălcării legislaţiei cu privire la publicitate sau la dezminţirea publicităţii neadecvate. Agentul de publicitate este în drept, în conformitate cu legislaţia, să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă în vederea anulării complete sau parţiale a dispoziţiei sau a deciziei Consiliul Concurenţei. Sesizarea instanţei judecătoreşti nu sistează executarea dispoziţiei sau a deciziei Consiliul Concurenţei, cu excepţia cazului în care instanţa judecătorească va emite o decizie cu privire la sistarea executării actelor nominalizate.