Pentru a avea parte de concediu anual, există anumite criterii pe care trebuie să le îndepliniți. Perioadele de timp care dau dreptul la concediu anual sunt specificate în articolul 114 din Codul muncii. În vechimea de muncă, care oferă posibilitatea de a lua concediu de odihnă se includ:

• timpul când salariatul a lucrat efectiv;
• timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar i s-a menţinut locul de muncă (funcţia) şi salariul mediu integral sau parţial;
• timpul absenţei forţate de la lucru – în cazul eliberării nelegitime din serviciu sau transferului nelegitim la o altă muncă şi al restabilirii ulterioare la locul de muncă;
• timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar şi-a menţinut locul de muncă (funcţia) şi a primit diferite plăţi din bugetul asigurărilor sociale de stat, cu excepţia concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani;
• alte perioade de timp prevăzute de convenţiile colective, de contractul colectiv sau de cel individual de muncă, de regulamentul intern al unităţii.

În cazul în care convenţiile colective, contractul colectiv sau cel individual de muncă nu prevăd altfel, în vechimea de muncă, care dă dreptul la concediul de odihnă anual, nu se includ:

• timpul absenţei nemotivate de la lucru;
• perioada aflării în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 6 ani;
• perioada aflării în concediu neplătit cu o durată mai mare de 14 zile calendaristice; perioada suspendării contractului individual de muncă.

Astfel, potrivit art. 148 alin. (4) din Codul muncii, în caz de eliberare a salariatului înainte de expirarea anului de muncă în contul căruia a fost folosit deja concediul, angajatorul îi poate reţine din salariu suma achitată pentru zilele fără acoperire ale concediului. Reţinerea pentru aceste zile nu se face dacă salariatul şi-a încetat sau suspendat activitatea în caz de:

• încorporare în serviciul militar în termen sau în serviciul civil;
• ocuparea unei funcţii elective în autorităţile publice, în organele sindicale sau în cele patronale;
• concediere în legătură cu lichidarea unităţii sau încetarea activităţii angajatorului persoană fizică, reducerea numărului sau a statelor de personal din uniate, constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical, constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărâre a comisiei de atestare, transferarea salariatului la o altă unitate cu acordul celui transferat şi al ambilor angajatori;
• demisie în legătură cu pensionarea sau înmatricularea la o altă instituţie de învăţământ, precum şi în alte cazuri prevăzute de contractul colectiv sau cel individual de muncă ori prin acordul părţilor.

În ceea ce priveşte ajutorul material adăugat la indemnizația de concediu anual, modul şi condiţiile de acordare ale acestuia, inclusiv în cazul eliberării din serviciu a salariatului, urmează să fie determinate prin contractul colectiv de muncă.