Autor: Lilian Apostol, ex-Agent Guvernamental la CEDO Țara noastră a marcat, recent, 20 de ani de la intrarea în vigoare a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astăzi, continuăm să prezentăm cu au decurs cei 20 de ani de CEDO în Republica Moldova. Problemele investigației și ale sistemului justiției penale ca atare nu au fost unicele întrebări de îngrijorare ale Curții Europene. În cazurile Moldovei, prin a releva mai multe deficiențe ale justiției civile, uneori minore, dar cu impact major, Curtea Europeană de mai multe ori a ”pălmuit” justiția moldovenească. Astfel, mai multe cazurile răsunătoare, cum ar fi Oferta Plus, Dacia SRL sau Unistar Ventures etc., nu numai că au instaurat în mentalitățile judecătorilor obligația de a respecta principiul legalității și a securității raporturilor juridice, dar au notificat un mesaj subtil adresat întregului corp judecătoresc: ”Atenție! Nu sunteți ultima instanță” și ”jocurile ”în lege” nu sunt inacceptabile în sistemul Convenției”. Acest mesaj a avut un impact major asupra conștiinței judecătorilor din Moldova, care mai degrabă ar prefera să se bazeze pe autoritatea Curții Europene, decât pe autoritatea legii naționale. Pentru prima dată, într-o astfel de comunitate extrem de rigidă și conservatoare, cum și trebuie să fie profesia judecătorului, acești juriști au început să manifeste activism judiciar, să pună la îndoială autoritatea unei legi, să-și manifeste ”intima lor convingere”, să-și pună întrebări dacă ipotetic aceasta ar putea să contravină Convenției Europene și jurisprudenței Curții Europene. Cu ceva timp în urmă, o astfel de gândire judiciară ar fi fost inimaginabilă, iar ”intima convingere a judecătorului” rămânea doar una ”intimă”. Pot fi menționate și alte modelări ale sistemului juridic al statului Republica Moldova, urmare a adoptării Convenției. Printre ele, remodelarea sistemului juridic și a mentalității la aplicarea măsurilor secrete de urmărire, ascultarea convorbirilor telefonice (Iordachi și alții) și reformarea din rădăcini a sistemului de executare a hotărârilor judecătorești (grupurile Prodan și Luntre etc.), cu includerea unui concept nou în sistemul de drept cum ar fi - remedii generale împotriva încălcărilor Convenției (începând cu Olaru și alții în materia duratei nerezonabile a procedurilor și continuând cu Șișanov în ce vizează detenția în condiții inumane). Cazurile Sandu, Pareniuc și Morari au mai redus din dârzenia organelor de urmărire penală și de acuzare de a-și construi imaginea de ”luptători aprigi cu corupția” prin provocare, iar judecătorilor - să fie mai prudenți la argumentele apărării. Cazurile ”transnistrene” la CEDO Un capitol separat poate fi dedicat jurisprudenței Curții Europene în așa numite ”cazuri transnistrene” (Ilașcu, Catan alias ”dosarul școlilor”, Mozer, Pisari etc.). Din lipsa de spațiu, această jurisprudență ”delicată” nu poate fi explicată în câteva propoziții, fără riscul să fie incorect percepută. Un singur lucru este important de menționat - ”cazurile transnistrene” nu au avut doar un efect unilateral asupra societății moldovenești. Ele au intrat în analele jurisprudenței Curții Europene, precum și a dreptului internațional în general. Soluționarea acestor cauze a servit drept model pentru analiza situațiilor conflictelor militare din alte părți ale spațiului Convenției. Ele vor servi model pentru examinarea conflictelor pendinte (de exemplu, în Ucraina). Constatările acestora servesc ca puncte de reflecție și direcțiile care ghidează soluționarea lor. Ele stabilesc balanța între ”mari forțe” și interese majore regionale și globale. La nivelul societății moldovenești, impactul acestora continue să fie simțit în continuare, de exemplu, se mai vorbește  de Ilașcu și de ”dosarul școlilor”, sau va fi simțit în viitor - se va vorbi despre Mozer cu privire la chestiunea ”ilegalității” regimurilor nerecunoscute. Curtea Europeană a beneficiat de cazurile moldovenești, cum s-a menționat mai sus, în ce privește cazurile transnistrene. Cazurile Paladi, Guja și ultimul Buzadji au oferit Curții Europene ocazia să modeleze interpretările Convenției în linia realităților actuale. Cauza Tănase a remodelat conceptul și percepția ”cetățeniei europene”, dar a avut și un impact esențial asupra sistemului electoral propriu al Republicii Moldova. Cauza Urecheanu și Pavlicenco va avea efectele sale vizibile în viitor asupra chestiunii imunităților civile în privința funcționarilor de rang înalt. Desigur, nu totul este de ”culoarea roz”, cum ar părea. Situația actuală relevă îngrijorările societății despre ”numărul de aresturi peste măsură”, recurența suspiciunilor despre incidente de rele tratamente în custodie (cazul ”Brăguță”), numărul mare de măsuri secrete de interceptare a comunicărilor, divulgarea datelor confidențiale, intruziunea masivă în viața privată etc., relevă că situația nu este așa cum s-ar fi dorit. Poate anume acum, cu ocazia acestor noi provocări, reiterarea celor 20 de ani a Convenției ar fi fost nu numai utilă, dar și binevenită. Pe de o altă parte este evident că, în prezent, situația cu respectarea drepturilor fundamentale proclamate de Convenție cel puțin nu este nici așa cum a fost mai înainte. Cert este că situația s-a schimbat - în parte spre bine, iar în anumite cazuri izolate poate situația și s-a agravat. Totuși, indiferent de opinii pe seama acestor schimbări, toți unanim cad de acord că situația nu stagnează din momentul ratificării. Și această mișcare este cea mai mare realizare a Convenției în Moldova timp de 20 de ani - ea a schimbat societatea moldovenească. Convenția Europeană deja face parte din dreptul național. Nu numai că aceasta este recunoscută direct de mai multe hotărâri ale Curții Constituționale și practica judiciară, dar este un motiv de mândrie națională exprimată de diplomați și reprezentanții Moldovei în comunitatea internațională. Într-adevăr, Convenția Europeană și jurisprudența Curții Europene atât de mult s-au incorporat în conștiința și practica de drept încât, în prezent, nu ne putem imagina vreun recurs al avocatului ori chiar un demers al procurorului fără citate dintr-o hotărâre a Curții Europene. Nemaivorbind despre citatele și ”referințele la CEDO” în hotărârile instanțelor judecătorești, care, deși uneori sunt criticate ca fiind irelevante ori eronate, totuși sunt deja inerente argumentării judiciare. Cât despre influența jurisprudenței Curții Europene asupra Curții Constituționale din Moldova - acest subiect merită o analiză separată. Jurisdicția constituțională a Moldovei nu mai poate fi percepută fără jurisprudența Curți Europene. Până și fiecare al doilea proiect legislativ ori amendament la legislație, document de politici trebuie să se inspire ori să menționeze ca temei un principiu sau un standard al jurisprudenței Curții Europene. Fiecare a doua notă informativă internă, chiar și  răspunsuri la petiții fac referire la Convenție. Nu putem să ne imaginăm deja aceste documente fără vreo mențiune în text a abrevierii ”magice” CEDO. Cu toate acestea, se aniversează zilele profesionale ale ”procurorului”, ”avocatului”, ”juristului”, ”vameșului”, ”poliției”, ”lucrătorului penitenciarului” etc., cu referire la data adoptării legii cadru. Paradoxal, nu se bucură de aceeași atenție din partea autorităților 20 de ani ai Convenției Europene în Moldova, care printre altele a influențat semnificativ practic toate instituțiile menționate mai sus. Societatea are nevoie și de un imbold pozitiv să-și evalueze adecvat și obiectiv încotro se îndreaptă. Sper să fie evenimente de anvergură care să marcheze nu numai ”statistica condamnărilor la CEDO” și ”sumele de bani achitate”, dar și schimbările pozitive care au avut loc în societate, datorită Convenției Europene.