Trei persoane acuzate de escrocherie au contestat la Curtea Constituțională unele prevederi din Codul de procedură penală care vizează aplicarea măsurilor de arest. Mai exact, acestea sunt acuzate de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere săvârșită de două sau mai multe persoane cu utilizarea situației de serviciu, în proporții deosebit de mari, Avocatul acestora cere verificarea constituționalității art. 308 alin. (4) care prevede că ”În urma examinării demersului, judecătorul de instrucţie adoptă o încheiere motivată privind aplicarea faţă de învinuit a măsurii arestării preventive ori a arestării la domiciliu sau respinge demersul. În baza încheierii, judecătorul eliberează un mandat de arestare care se înmânează procurorului şi învinuitului şi care se execută imediat”. De asemenea, magistrații trebuie să se expună și asupra legalității art. 232 alin. (2) în care se stipulează că ”Cu excepţia termenului prevăzut pentru căile de atac, actul efectuat de procuror se consideră ca depus în termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire a actelor se încadrează în termenul cerut de lege pentru efectuarea actului”. Avocatul susține că inculpatul a fost plasat în arest preventiv pe un termen de 10 zile, iar avocatul acestuia a atacat încheierea instanței de fond privind aplicarea arestului preventiv cu recurs în instanța de apel. Instanța de apel trebuia să judece recursul în termen de 3 zile, dar din motive neimputabile părților, magistrații au amânat data examinării recursului. Între timp, instanța de fond s-a expus asupra unui nou demers a procurorului privind prelungirea mandatului de arest preventiv. Astfel, apărătorul susține că instanța a aplicat ”neconstituțional” continuarea măsurii de arest preventiv. În acest mod, au fost încalcate drepturile inculpatului, nefiindu-i asigurat dreptul la o cale de atac. Avocatul susține că Legea procesual penală este neclară și imprevizibilă în situația în care instanța, care a fost investită să se pronunțe asupra legalității încheierii de arest preventiv, nu judecă recursul în termenul de 3 zile cum este statuat în legislația procesual penală. ”Nu este clar dacă în timp ce instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra recursului la încheierea atacată, poate oare isntanța de fond să emită o nouă încheiere de prelungire a arestului preventiv. Instanța de fond neluând în calcul răspunsul asupra încheierii atacate cu recurs și adoptând prelungirea mandatului de arest încalcă grav dreptul intimatei la apărare, dreptul la un recurs efectiv”, susține apărătorul.