Modificările făcute la Codul de procedură civilă prin care competența de examinare a dosarelor de insolvabilitate a fost trecută de la curțile de apel la judecătorii, nu au fost consultate cu Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Președintele CSM, Victor Micu,  a declarat că modificările nu au fost avizate de către instituția pe care o conduce și nici nu s-a știut despre acestea. Contactat de BizLaw, autorul amendamentului făcut la Codul de procedură civilă, Anatolie Zagorodnâi, nu a răspuns la telefon pentru a explica raționamentul modificării, efectuată fără consultări. Președintele CSM a mai declarat că, la următoarea ședință a Consiliului, va fi discutat acest subiect. Preliminar, Victor Micu a precizat că, deoarcere legea este în vigoare, se va discuta ca să fie desemnați judecători în instanțele de fond care să fie specializați pe dosare de insolvabilitate. ”Vom desemna judecătorii în sediile centrale ale judecătoriilor. Judecătorii vor face cursuri de specializare”, a declarat Victor Micu. În același timp, în avocatură părerile, referitoare la aceste modificări, sunt diferite. Vladimir Palamarciuc, avocat BAA ”Țurcan Cazac”: Modificarea la Codul de procedură civilă, intrată în vigoare pe 5 ianuarie 2018, cu privire la transferul competenței în dosarele de insolvabilitate de la curțile de apel la judecătorii este una spontană și cred că reprezintă o surpriză pentru mulți practicieni. Aparent, oportunitatea modificării competenței judecătorești nu a fost dezbătută în detaliu. Or, nici nota informativă la proiectul de lege (publicată pe site-ul Parlamentului) nu se referă la modificarea privind competența în procedura de insolvabilitate, în schimb celelalte modificări sunt abordate succint. Dosarele în domeniul insolvabilității se caracterizează prin grad de complexitate foarte înalt. Consiliul Superior al Magistraturii (a se vedea Hotărârea CSM Nr. 518/24 din 1 august 2017) estimează dosarele privind intentarea procesului de insolvabilitate cu grad de complexitate cel mai înalt (10 din 10). În ultimii ani, noua lege și practica în domeniul insolvabilității au fost discutate în grupuri de lucru instituționale, coordonate de Ministerului Economiei. Participarea la acele discuții și informația disponibilă arată că subiectul modificării competenței instanțelor în procesele de insolvabilitate nu a fost discutat. Or, în caz contrar, consider că ar fi necesar de întreprins pași sistematici de pregătire a cadrului instituțional la modificarea deja operată. Regulile model internaționale, cum ar fi Ghidul UNCITRAL privind legea insolvabilității, recomandă ca judecătorii (dar și personalul auxiliar), implicați în examinarea proceselor de insolvabilitate, să fie instruiți și să posede cunoștințe speciale pentru a administra cauzele respective. Ținând cont de gradul de intervenție și solicitare procesuală a judecătorului în cadrul unui proces de insolvabilitate, cred că modificarea legislativă va avea impact advers (cel puțin o perioadă) asupra duratei de examinare a cauzelor și va afecta certitudinea participanților în exercitarea drepturilor și obligațiilor sale. Viorica Grecu, avocat: Am fost tot timpul pentru aceea ca, prin normele de competență jurisdicțională materială, să se stabilească judecarea tuturor tipurilor de cauze civile judecătoriilor, respectiv, cu dreptul de atac pe linia ierarhică în apel și recurs. Am fost adepta acestei reguli și atunci când, la delimitarea competențelor instanțelor judecătorești, cauzele de insolvabilitate au fost atribuite instanțelor de apel pentru a fi examinate în calitate de prime instanțe. Primul argument din care reies este ca, curțile de apel și Curtea Supremă de Justiție să îndeplinească numai rolul și funcțiile de control și să se concentreze pe verificarea legalității și temeiniciei actelor judecătorești emise de instanțele inferioare, respectiv, să nu activeze în calitate de prime instanțe pe niciun tip de cauze civile. Cealaltă rațiune ține de realitatea care stă la ordinea zilei în economia țării și abundența dosarelor de insolvabilitate. Aceste cauze sunt foarte complexe, cu implicarea unui număr mare de participanți, iar atribuirea examinării lor judecătoriilor este logică și potrivită din punct de vedere a cerințelor și scopului procesului civil. Precum susțineam, și cauzele de insolvabilitate trebuie să fie examinate în ordine de apel și recurs, având în vedere importanța apărării dreptului de proprietate pretins de participanții acestor tipuri de litigii. Vlad Roșca, avocat, BAA ”Efrim, Roșca și Asociații: Este evident că modificarea legii cu privire la competenta instantelor ce examinează procesul de insolvabilitate va influența asupra mersului proceselor date. În urma modificării legislației, cred că se vor mări termenii de examinare a proceselor de insolvabilitate, care și așa durează mulți ani. În perioada de reformare a sistemului se vor comite o multitudine de erori, care într-un final poate să coste contribuabilul prin compensarea prejudiciilor din bugetul de stat (de exemplu, în urma unor hotarari CEDO). Există posibilitatea ca dosarele să fie tergiversate? Cert, da. Sunt pregătiți judecătorii din instanțele de fond pe a examina aceste dosare? Cum am mai menționat, în prezent, judecătorii instanțelor de fond nu sunt pregătiți la cel mai înalt nivel pentru examinarea cauzelor de insolvabilitate, dar aceasta nu reprezintă în sine o problemă. Nu pot să cred că judecătorul este incompetent, chiar și dacă este în prima instanță. Este evident că toți au studii suficiente care le-ar permite examinarea și proceselor de insolvabilitate. Diferența este doar în practica acumulată. Evident că judecătorii specializați de la curțile de apel, în prezent, au mai mare practică de examinare a cauzelor de insolvabilitate, ceea ce nu înseamnă că această practică nu poate fi formată și de judecătorii din instanțele de fond. Va fi mai greu primele 3-6 luni, dar cu mici eforturi, organizarea de seminare pentru judecători, elaborarea unor recomandări, hotărâri ale Plenului (în caz de necesitate), totul se va aranja la locul său. Unica problema pe care o vad este că se creează posibilitatea părților de a tergiversa procesele de insolvabilitate. Angela Popil, avocat BAA ”Avornic și Partenerii”: După aceste modificări, competența în examinarea cauzelor de insolvabilitate a fost transferată de la curțile de apel către judecătoriile de drept comun. Toate bune și frumoase, doar că din data de 5 ianuarie 2018 curțile de apel pe un cap transmit dosarele afișate pe rolul lor către instanțele de drept comun, unde, așa cum cunoaștem, marea majoritate a judecătorilor habar nu au cu ce se mănâncă insolvabilitatea, iar dosarele pornite în anii precedenți, și care deja sunt pe punctul de a fi finalizate, riscă să fie finalizate la sfântul așteaptă. Nu sunt convinsă că există careva proceduri stabilite cu referire la acest subiect, dar, în opinia mea, nu cred că este corect procesual ca dosarele aflate pe rol să fie strămutate la instanțele de drept comun. Or, aceasta contravine art. 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că ”pricina pe care instanța a reținut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competență, se soluționează de acesta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de compentența unei alte instanțe”. Rezultă astfel, că procedurile aflate în curs de derulare pe rolul curților de apel nu pot fi strămutate la instanțele de drept comun. Strămutarea acestor cauze este pe cât de vicioasă, pe atât de periculoasă. Și asta prin prisma prevederilor art. 43 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care pevede că ”actele procedurale îndeplinite de instanţa care a intentat procesul anterior strămutării pricinii au efect juridic în măsura în care noua instanţă consideră că nu este necesară modificarea lor”. Acum, imaginați-vă situația când instanța către care a fost strămutară pricina de insolvență, consideră ca actele îndeplinite anterior urmeză a fi modificate... Cunoaștem că instanțele de drept comun sunt suprasolicitate, iar procesele de insolvabilitate sunt procese specifice cu termene de procedură exacte și precise, care cu siguranță nu vor fi respectate, pe lângă faptul că așa cum am zis mai sus, judecătorii de la instanțele de drept comun nu au nicio pregătire în acest domeniu. Având în vedere că mulți dintre noi, avocații, lucrăm pe dosare de insolvabilitate, cred că este oportun ca Uniunea Avocaților din Moldova să facă o solicitare către CSM și CSJ, să se expună asupra situației create, încât noi să știm cum să consultăm cât mai eficient clienții noștri, indiferent dacă sunt debitori sau creditori. Apropo, încheierile de strămutare sunt cu drept de recurs, art. 43 alin. (3) din Codul de procedură civilă - ”orice participant la procesul de insolvabilitate (debitorul, creditorii, administratorul insolvabilității) pot face recurs asupra încheierilor respective la CSJ” - fapt ce din nou va duce la tergiversarea procesului. Cum rămâne cu adunările creditorilor planificare, cu validarea creanțelor numite la limita termenelor, validarea rezultatelor licitațiilor, declanșarea falimentului pe baza adunării creditorilor, propriile contestații în curs de examinare? Totul se dă peste cap. Aceleași dileme le au și administratorii autorizați, care spre că vor reacționa și ei concertat la nivel de uniune. Amintim că, din data de 5 ianuarie, dosarele de insolvabilitate nu se mai judecă în curțile de apel, ci în judecătorii. Inițial, când proiectul a fost propus consultărilor publice, aceste prevederi nu au fost stipulate în document. Ulterior, printr-un amendament propus de deputatul Anatolie Zagorodnâi, cauzele de insolvabilitate au  fost strămutate spre judecare în judecătoriile de drept comun.