O contabilă, care a fost demisă de angajator, a depus o sesizare la Curtea Constituțională prin care cere să fie verificată constituționalitatea unor prevederi din Codul muncii. Mai exact, aceasta vrea ca magistrații să se expună asupra sintagmei ”a contabilului-șef” din art. 86 alin. (1) lit. f) a Codului muncii. Norma contestată prevede că, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată, se admite în cazul schimbării proprietarului unităţii (în privinţa conducătorului unităţii, a adjuncţilor săi, a contabilului-şef). Avocatul femeii consideră că prevederea este discriminatorie. Astfel, persoanele care dețin această funcție sunt tratate diferit față de ceilalți angajați. El mai invocă faptul că legislația Republicii Moldova nu prevede că funcția de contabil-șef ar avea un statut special față de alți salariați. Acesta mai menționează că în acest mod sunt încălcate normele constituționale potrivit cărora ”respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială”. Autorul sesizării mai menționează că, potrivit Constituției, în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. ”Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei”.  Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. Și asta pentru că restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-un dosar examinat de Curtea de Apel Chișinău, în care fosta angajată a unei companii cere anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, încasarea compensației și repararea prejudiciului moral.