Secretarul adjunct al Secretariatului Curții Constituționale, Teodor Papuc, vine cu o replică, după ce avocatul Octavian Cazac a criticat o decizie a instanței din data de 11 octombrie, prin care Curtea a decis că interdicţia impusă persoanelor cu dizabilităţi mintale de a vota în alegeri este neconstituţională. Decizia a fost emisă având la bază excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Alexandru Cebănaș, într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău.

În urma acestei decizii, Octavian Cazac a scris pe Facebook că:

”Nu am decât să felicit Curtea Constituţională pentru faptul că a susţinut că persoanele cu dizabilităţi mentale ar trebui să aibă dreptul de a vota. Personal susţin şi eu această idee.

Totuşi, cred că Curtea a creat un precedent nefericit: problema dată deja a fost rezolvată de Parlament, fără mare tam-tam. La 2 iunie 2017 a intrat în vigoare Legea nr. 66/2017, care a reformat fundamental problema capacităţii de exerciţiu a persoanelor cu dizabilităţi mentale. Conceptul de "persoană incapabilă" a fost abrogat. Totodată, toate hotărârile judecătoreşti prin care cineva era declarat incapabil au fost lipsite de efect începând cu 2 iunie 2018. Legea nr. 66/2017 prevede ceva, ce nici nu trebuia să fie prevăzut (ceva ce este implicit pentru orice jurist), că actele normative existente se aplică în măsura în care nu contravin Legii nr. 66. Prin urmare, chiar şi CEC, şi Curtea şi alte autorităţi trebuiau să constate că art. 13 alin.(2) lit. b) din Codul electoral au devenit caduce (sau, dacă nu vă place - au fost abrogate expres indirect prin Legea nr. 66).

De ce mă deranjează pe mine abordarea tehnico-juridică a Curţii?

Fiindcă noi constant avem reforme, dar se întâmplă că nu se ajustează toate legile existente la noile reforme. O reformă este dată peste cap dacă permitem cuiva (în special autorităţilor) să spună că reforma nu poate funcţiona deplin fiindcă Legea X sau Hotărârea de Guvern Y încă prevăd un concept vechi.

În condiţiile unei explozii legislative, avem tot mai multe acte normative despre care nici nu cunoaştem că există, deci, tehnic este imposibil să te asiguri că au fost ajustate toate acte normative de toate nivelele. Dar reformele trebuie să intre în vigoare imediat, fără pretexte.

Dacă am lua o abordare inversă, chiar şi Curtea Constituţională ar tăia creanga pe care stă. Fiindcă Curtea deseori declară neconstituţională doar un alineat sau un pasaj şi edictează un principiu nou. Însă, Curtea nu tot timpul intervine în toate alineatele şi pasajele care trebuie modificate pentru a da efect deplin principiului nou edictat de Curte. Deci, avem riscul că şi hotărârile Curţii vor fi sabotate de jurişti care spun că "Dar Legea X sau Hotărârea Y, chiar dacă contravine Hotărârii Curţii Constituţionale, formal nu a fost declarată neconstituţională de către Curte". Să ne gândim deci la repercusiunile pe termen lung ale abordărilor noastre”.

În replică, Secretarul adjunct al Secretariatului Curții Constituționale, Teodor Papuc, a venit cu următoarele precizări: 

”Facebook-ul reprezintă astăzi platforma preferată a juriștilor universitari din online-ul Republicii Moldova pentru lansarea criticilor la adresa funcționarilor, a politicienilor și a soluțiilor legislative sau jurisprudențiale.

Revistele noastre de drept gem de articole plictisitoare, iar principala lor virtute constă adesea în faptul că redau prevederile legale pe care pretind că le analizează. Fred Rodell denunța într-unul dintre cele mai citite texte scrise vreodată de un jurist american (Goodbye to Law Reviews) stilul și conținutul acestui tip de articole. ”Autorul obișnuit din revistele de drept – afirmă Rodell – este deosebit de talentat în a spune fleacuri cu un aer grav. Când mai citeam reviste de drept, îmi venea mereu în minte imaginea unui elefant care încearcă să omoare o muscă”. Dar ieșirile juriștilor noștri universitari de pe Facebook par să facă excepție. Cei care spun ”fleacuri cu un aer grav” în revistele juridice sau pe la seminare devin mai umani, mai plăcuți la scris în mediul virtual.

Este și cazul profesorului Cazac, avocat și doctor, care a ținut, de curând, un seminar intitulat ”Termenele de prescripție extinctivă și termenele de decădere în lumina legii de modernizare a Codului civil”. Doar titlul omoară orice pasiune. Dar nu acesta este subiectul prezentei luări de poziții.

Manifestându-și dezacordul pe Facebook în privința unei soluții a Curții Constituționale, acesta recurge la o concessio, la o figură retorică de tipul ”Te iubesc, dar te urăsc!”. El felicită Curtea Constituțională ”pentru faptul că a susţinut că persoanele cu dizabilităţi mintale ar trebui să aibă dreptul de a vota” și sprijină ”personal” această idee. Însă crede că Curtea a creat un precedent nefericit. El menționează că problema a fost rezolvată mai demult de către Parlament, ”fără mare tam-tam”. Pe 2 iunie 2017 a intrat în vigoare Legea nr. 66/2017, care a eliminat din legislație conceptul de ”persoană incapabilă”. Mai mult, potrivit acestuia, ”Legea nr. 66/2017 prevede ceva ce nici nu trebuia să fie prevăzut (ceva ce este implicit pentru orice jurist)”, faptul că ”actele normative existente se aplică în măsura în care nu contravin Legii nr. 66. Prin urmare, chiar şi Comisia Electorală Centrală, şi Curtea, şi alte autorităţi trebuiau să constate că art. 13 alin. (2) lit. b) din Codul electoral au devenit caduce”.

Dar care este situația de fapt a cazului la care se referă profesorul Cazac?

La alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016, unei doamne rezident a Internatului psihoneurologic Bădiceni din raionul Soroca i-a fost negat dreptul la vot, în baza prevederilor articolului 13 (1) b) din Codul electoral. Acest articol stabilea că persoanele recunoscute incapabile prin hotărâre definitivă a instanței de judecată nu au dreptul de a alege. Ulterior, pe 19 octombrie 2017, această doamnă a formulat o cerere de chemare în judecată a Comisiei Electorale Centrale în fața Judecătoriei Chișinău. Ea a ridicat pe 2 iulie 2018, în cadrul procesului, o excepție de neconstituționalitate, subliniind caracterul discriminatoriu al acestui articol.

Așadar, trebuie observat că prevederile articolului 13 (1) b) au fost aplicate pe data de 30 octombrie 2016, atunci când doamnei în discuție i s-a negat dreptul la vot. Judecătoria Chișinău a fost chemată să se pronunțe dacă actul prin care reclamantei i-a fost refuzat dreptul la vot a fost unul legal. Problema conformității acestui articol cu Constituția nu ține de procesul de judecată. Problema conformității acestui articol cu Constituția ține de competența Curții Constituționale, deci se situează în afara procesului din fața Judecătoriei Chișinău.

Profesorul Cazac sfătuiește Curtea Constituțională post factum că trebuia să tacă, pentru că, potrivit articolului XVII (11) din Legea nr. 66 din 13 aprilie 2017, ”actele legislative, precum şi actele normative subordonate legii se aplică în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi”. El ignoră că articolul 13 (1) b) din Codul electoral a fost aplicat pe data de 30 octombrie 2016, adică înainte de adoptarea Legii nr. 66. Deși lăudabilă în sine, adoptarea Legii nr. 66 nu face să dispară calitatea de victimă a reclamantei. Legea nu retroactivează, ea nu contribuie la recunoașterea de către Judecătoria Chișinău a încălcării dreptului reclamantei la vot (vezi, de exemplu, Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano v. Italia [MC], 7 iunie 2012, § 81).

În cazul în care Curtea Constituțională ar fi declarat inadmisibilă sesizarea reclamantei, aceasta din urmă ar fi fost lăsată neputincioasă în procesul din fața Judecătoriei Chișinău. Judecătoria nu ar fi trebuit să aplice din nou articolul 13 (1) b) din Codul electoral, ci ar fi trebuit doar să verifice corectitudinea aplicării lui pe data de 30 octombrie 2016.

Curtea Constituțională nu a făcut altceva decât să accentueze caracterul esențial al posibilității persoanelor cu dizabilități mintale de a trăi în mod autonom și de a-și dezvolta pe deplin sentimentele demnității și stimei de sine.

Dar această tehnică juridică îl deranjează pe dl Cazac, după cum o și recunoaște.

”Să ne gândim deci la repercusiunile pe termen lung ale abordărilor noastre”, spune domnia sa, prevăzând un viitor sumbru pentru Curtea Constituțională, în eventualitatea unor exerciții jurisprudențiale similare.

Abordarea domnului profesor întristează. Ea denotă distanța existentă între unii reprezentanți ai mediului universitar juridic din Republica Moldova (profesorul Cazac este considerat, aici, un profesor bun) și conștiința juridică europeană a garantării unor drepturi și libertăți care sunt practice și efective, nu teoretice sau iluzorii (vezi, ca autoritate recentă, Visy v. Slovacia, 16 octombrie 2018, § 46).

Poate că dacă lumina Codului civil îi pare profesorului Cazac prea puternică, nu i-ar strica să stea puțin la umbra dreptului constituțional, materie care reclamă abordări mai puțin rigide. Vin cu această propunere, știind că mai ales studenții domniei sale vor avea de câștigat”.