Belgia a fost condamnată la CtEDO pentru lipsa prevederilor referitoare la asistența juridică pe parcursul audierilor de la poliție și în fața judecătorului de instrucție în faza inițială a procedurilor penale.

Potrivit cauzei, în data de 17 decembrie 2007, reclamantul a fost arestat de către jandarmeria franceză și luat în custodie pentru executarea unui mandat european de arestare. După ce a fost predat autorităților belgiene la 31 decembrie 2007, aceasta a fost interogat atât atunci când se afla în custodia poliției, cât și, ulterior, de către judecătorul de instrucție, fără să fi fost asistat de către un avocat.

Curtea cu jurați a Belgiei a respins obiecția bărbatului, potrivit căreia afirmațiile pe care le-a făcut în fața poliției și a judecătorului trebuie excluse din rândul probelor. Ca urmare a judecării sale de către jurați, acesta a fost găsit vinovat de comiterea unui omor premeditat și a fost condamnat la detenție pe viață.

Ulterior, Curtea de Casație a respins obiecția acestuia referitoare la lipsa asistenței juridice în faza prejudicială, constatând că atunci când au fost examinate procedurile în ansamblul lor, a fost respectat dreptul reclamantului la un proces echitabil.  

Dreptul reclamantului de a consulta un avocat i-a fost recunoscut doar după ce acesta a fost arestat preventiv la finele primei sale audieri în fața judecătorului de instrucție, atunci când judecătorul a anunțat Consiliul local al Baroului că trebuie desemnat un avocat. Totuși, persistase o anumită incertitudine cu privire la momentul în care reclamantul a putut efectiv să contacteze un avocat pentru pregătirea apărării sale.

Deși a putut comunica ulterior în mod liber cu avocatul său desemnat din oficiu, reclamantul a fost în continuare privat de asistența avocatului în cadrul audierilor, a examinărilor și a altor acțiuni de anchetă desfășurate în cursul cercetării prejudiciale. Pe lângă faptul că restricția în discuție deriva dintr-o interpretare a legii aplicabile la acel moment, aceasta a fost aplicată pe tot parcursul fazei prejudiciale, inclusiv în cazul celor zece audieri efectuate fără ca acesta să beneficieze de asistență juridică. Avocatul reclamantului nu a participat nici la reconstituirea faptei.

Constrângerile contestate au survenit din lipsa prevederilor din legislația belgiană și din interpretarea legii de către tribunalele naționale. Totuși, la etapa prejudicială, restricțiile cu privire la asigurarea prezenței unui avocat din motive imperioase erau permise numai în cazuri excepționale, cu condiția ca acestea să aibă un caracter temporar și să se bazeze pe o evaluare individuală a circumstanțelor particulare ale cazului. În acest caz nu a existat o asemenea apreciere, de vreme ce restricția a avut un caracter general și obligatoriu. Mai mult, Guvernul belgian nu a putut demonstra existența unor circumstanțe excepționale. Prin urmare, nu au existat motive imperioase care să fi justificat restricțiile privind dreptul reclamantului de acces la un avocat.

Reclamantul s-a bazat pe o anumită interpretare a jurisprudenței Curții cu privire la dreptul de acces la un avocat, sugerând că, în absența unor motive imperioase, originea legală și sistematică a unei restricții a acestui drept era suficientă pentru încălcarea exigențelor prevăzute la articolul 6. În cazul dat, Curtea s-a îndepărtat de principiul stabilit în diferite hotărâri precedente.

Curtea trebuia să efectueze o analiză foarte strictă cu privire la aprecierea caracterului echitabil, în special în cazul în care existau restricții legale cu caracter general și obligatoriu. Prin urmare, sarcina probei îi revenea Guvernului, care, după cum a acceptat, trebuia să demonstreze în mod convingător faptul că reclamantul a avut parte, totuși, în ansamblu, de un proces echitabil. Incapacitatea Guvernului de a stabili motive imperioase a avut un impact puternic asupra echilibrului și, prin urmare, balanța putea fi înclinată spre constatarea existenței unei încălcări a articolului 6 §§ 1 și 3 (c).

Constatarea unei încălcări a constituit o satisfacție echitabilă suficientă în privința oricărui prejudiciu moral.

Traducerea rezumatului de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova. Mai multe detalii din aceasta pot fi văzute aici.