Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), reunită în Marea Cameră, a obligat Irlanda la plata unor sancțiuni pecuniare pentru neadoptarea unor măsuri concrete ca urmare a Hotărârii din 3 iulie 2008, Comisia/Irlanda, în măsura în care Curtea constatase în aceasta o încălcare a Directivei 85/3372 de către Irlanda, rezultând din construcția unui parc eolian la Derrybrien (Irlanda) fără o evaluare prealabilă a efectelor sale asupra mediului.

În urma pronunțării Hotărârii din 2008, Irlanda a instituit o procedură de regularizare prin care urmărea să permită operatorului parcului eolian de la Derrybrien să se conformeze cerințelor Directivei 85/337. Cu toate acestea, din moment ce operatorul parcului eolian nu s-a supus acestei proceduri, iar aceasta nici nu a fost inițiată din oficiu de autoritățile irlandeze, Comisia a sesizat Curtea cu o a doua acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.

Mai întâi, Curtea a examinat obligațiile care revin statelor membre atunci când un proiect a fost autorizat cu încălcarea obligației de evaluare prealabilă a efectelor sale asupra mediului, prevăzută de Directiva 85/337. Curtea a amintit că statele membre sunt obligate, în temeiul principiului cooperării loiale, să adopte toate măsurile necesare în scopul de a remedia omisiunea unei evaluări a efectelor asupra mediului. În special, ele sunt obligate să efectueze o evaluare cu titlu de regularizare, inclusiv după punerea în funcțiune a unei instalații. O asemenea evaluare trebuie să țină seama nu numai de efectele viitoare ale instalației în cauză, ci și de efectele asupra mediului care au intervenit de la realizarea sa. Ea poate conduce la modificarea sau la retragerea autorizațiilor acordate cu încălcarea obligației de evaluare prealabilă.

Or, în pofida reformei legislative care a introdus o procedură de regularizare, Irlanda s-a abținut să procedeze la o nouă evaluare a efectelor parcului eolian asupra mediului, ceea ce încalcă autoritatea Hotărârii din 2008.

În continuare, Curtea a respins diferitele argumente avansate de Irlanda pentru a se justifica. Pe de o parte, Irlanda nu se poate prevala de dispoziții naționale care limitează posibilitățile de declanșare a procedurii de regularizare introduse în vederea asigurării executării Hotărârii din 2008. În acest cadru, Curtea a amintit că autoritățile naționale erau obligate să remedieze omisiunea de evaluare a efectelor și că obligațiile care decurg din Directiva 85/337 se impuneau și operatorului parcului eolian, în măsura în care acesta era controlat de Irlanda. Pe de altă parte, deși autorizațiile pentru construirea parcului eolian de la Derrybrien au devenit definitive, securitatea juridică și încrederea legitimă ale operatorului parcului eolian în drepturile dobândite nu pot fi invocate de Irlanda pentru a fi exonerată de consecințele care decurg din constatarea obiectivă a nerespectării Directivei 85/337. În această privință, Curtea a subliniat că proiectele a căror autorizare nu mai este supusă unei căi de atac contencioase directe nu pot fi pur și simplu considerate ca fiind legal autorizate în raport cu obligația de evaluare a efectelor asupra mediului.

Ținând seama de gravitatea și de durata neîndeplinirii obligațiilor, întrucât au trecut mai mult de 11 ani de la Hotărârea din 2008 fără să fi fost adoptate măsurile necesare pentru a se conforma acesteia, și având în vedere capacitatea de plată a Irlandei, Curtea a obligat acest stat membru la plata către Comisia Europeană a unei sume forfetare în cuantum de 5.000.000 de euro, precum și a unei penalități cu titlu cominatoriu în valoare de 15.000 de euro pe zi, începând de la pronunțarea hotărârii și până la data executării Hotărârii din 2008.