La 19 martie 2015, trei persoane au rezervat zboruri dus-întors între Eelde (Țările de Jos) și Corfu (Grecia) la Hellas Travel, o agenție de turism cu sediul în Țările de Jos. Aceste zboruri făceau parte dintr-un ”pachet de servicii turistice” al cărui preț a fost achitat către Hellas Travel. Zborurile trebuiau operate de Aegean Airlines, societate cu sediul în Grecia, care încheiase în acest scop un acord cu G.S. Charter Aviation Services, societate cu sediul în Cipru: Aegean Airlines punea la dispoziția G.S. Charter Aviation Services un anumit număr de locuri în avion, în schimbul plății unei taxe de charter. G.S. Charter Aviation Services a revândut ulterior aceste locuri în avion unor terți, printre care Hellas Travel.

Totuși, cu câteva zile înainte de data de plecare convenită, Hellas Travel i-a anunțat pe cei trei turiști că călătoria lor era anulată. Astfel, Aegean Airlines hotărâse, din cauza imposibilității de a obține prețul stabilit în prealabil cu Hellas Travel, să nu mai asigure zboruri cu destinația și provenind din Corfu. La 3 august 2016, Hellas Travel a fost declarată în faliment. Ea nu a rambursat prețul biletelor de avion celor trei turiști. Aceștia au sesizat Rechtbank Noord-Nederland (Tribunalul din Nordul Țărilor de Jos, Țările de Jos), care a obligat Aegean Airlines la plata unei compensații forfetare pentru anularea zborului lor, în temeiul Regulamentului nr. 261/2004 privind drepturile pasagerilor.

În schimb, acest tribunal nu s-a pronunțat asupra cererii lor prin care s-a solicitat rambursarea costului biletelor de avion. Cu privire la acest aspect, tribunalul s-a adresat Curții de Justiție. Acesta a dorit să afle dacă un pasager care are, în temeiul Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, dreptul să solicite operatorului său de turism rambursarea costului biletului său de avion, poate solicita rambursarea costului acestui bilet de la operatorul de transport aerian, în temeiul Regulamentului privind drepturile pasagerilor.

În hotărârea sa, Curtea subliniază că simpla existență a unui drept de rambursare, rezultând din Directiva privind pachetele de servicii pentru călătorii, este suficientă pentru a exclude posibilitatea ca un pasager al cărui zbor face parte dintr-un pachet de servicii turistice să solicite rambursarea costului biletului său, în temeiul Regulamentului privind drepturile pasagerilor, de la operatorul efectiv de transport aerian.

Astfel, Curtea apreciază că, deși legiuitorul Uniunii nu a dorit să excludă complet pasagerii al căror zbor face parte dintr-un pachet de servicii turistice din domeniul de aplicare al Regulamentului privind drepturile pasagerilor, acesta a intenționat totuși să mențină în privința lor efectele sistemului considerat suficient de protector care fusese instituit anterior în temeiul Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii.

Rezultă că drepturile la rambursarea costului biletului, în temeiul regulamentului, respectiv, al directivei, nu pot fi cumulate. Un astfel de cumul ar fi de natură să conducă la o supraprotecție nejustificată a pasagerului în cauză, în detrimentul operatorului efectiv de transport aerian, acesta din urmă riscând astfel să fie nevoit să își asume în parte responsabilitatea care îi revine operatorului de turism.

Această concluzie se impune și în ipoteza în care operatorul de turism s-ar afla în incapacitatea financiară de a efectua rambursarea costului biletului și nu ar fi luat nicio măsură pentru a garanta această rambursare. În acest cadru, Curtea subliniază că directiva prevede, în special, că operatorul de turism trebuie să aducă garanții suficiente pentru a asigura, în caz de insolvență sau de faliment, rambursarea sumelor achitate. Curtea amintește, pe de altă parte, jurisprudența sa potrivit căreia o reglementare națională nu transpune corect obligațiile prevăzute de directivă decât dacă aceasta are drept rezultat să garanteze efectiv pasagerilor rambursarea tuturor sumelor pe care le-au achitat în caz de insolvență a operatorului de turism. În caz contrar, turistul în cauză beneficiază, în orice caz, de posibilitatea introducerii unei acțiuni în răspundere împotriva statului membru în cauză pentru prejudiciile care îi sunt cauzate ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii.