Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) s-a pronunțat într-o cauză împotriva Letoniei (Kangers v. Letonia), stabilind că, constatarea vinovăției pentru comiterea repetată a unei contravenții, în timp ce recursul împotriva constatării primei contravenții era încă pendinte constituie o încălcare a prezumției nevinovăției.

Potrivit materialelor cauzei, în februarie 2009, reclamantului i s-a interzis să mai conducă autovehicule timp de doi ani, pentru că a condus sub influența alcoolului. În iulie 2009, poliția a emis un proces-verbal privind comiterea unei contravenții care prevedea că reclamantul condusese un automobil, deși avea permisul de conducere retras. Reclamantul a contestat cu recurs acest proces-verbal.

Înainte de a fi pronunțată o soluție în privința contestației, poliția a mai emis, în septembrie 2009, un alt proces-verbal de comitere a unei contravenții, care stabilea că reclamantul a condus un automobil în timp ce avea permisul de conducere retras și că această contravenție a fost comisă în mod repetat în decursul aceluiași an. Recursul reclamantului a fost respins.

În cel de-al treilea set de proceduri contravenționale, tribunalele naționale au stabilit faptul că reclamantul a comis contravenția conducerii, deși avea permisul de conducere retras, în mod repetat în decursul aceluiași an. Procedând astfel, tribunalele au făcut o trimitere expresă la procesul-verbal privind comiterea unei contravenții din iulie 2009, al cărui recurs era încă pendinte. Concluzia potrivit căreia contravenția inițială a constituit baza repetitivității inevitabile a presupus faptul că reclamantul a comis, de asemenea, contravenția inițială.

Prezumțiile de fapt sau de drept operau în fiecare sistem juridic, iar Convenția nu le interzicea, de principiu. Totuși, statelor li se cerea să le încadreze în limite rezonabile care aveau în vedere importanța a ceea ce era în discuție și care mențineau drepturile apărării. În cazurile în care Curtea a analizat prezumțiile de fapt sau de drept în contextul procedurilor penale, ea a acordat o atenție deosebită garanțiilor procedurale și mijloacelor de apărare disponibile pentru acuzat în vederea răsturnării unor asemenea prezumții. Acolo unde se considera că lipsesc garanțiile procedurale necesare pentru răsturnarea prezumțiilor, prezumția nevinovăției era încălcată.

Reclamantul a fost găsit vinovat pentru comiterea repetată a unei contravenții, nu pentru simpla conducere cu permisul de conducere retras și, ca atare, nu doar că a fost sancționat cu o amendă mai mare, ci a fost plasat în arest contravențional pe o durată de cinci zile, pe care a trebuit să-l execute înainte ca procedurile referitoare la contravenția inițială să se încheie. Prezumția din cazul reclamantului a avut în vedere faptul că acesta a comis o contravenție care făcea obiectul unui set diferit de proceduri.

Tribunalele naționale s-au considerat obligate din punct de vedere juridic să respecte procesul-verbal privind comiterea contravenției inițiale, chiar dacă acesta a fost atacat cu recurs. Prin urmare, reclamantul a fost lăsat fără mijloace de apărare în privința acestei prezumții.

Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova.