Doi soți au fost acționați în judecată de către alte două persoane, după ce ar fi luat cu împrumut peste 100 de mii de euro și nu l-au returnat. În replică, soții au depus cerere reconvențională și au solicitat declararea recipisei ca fiind nulă întrucât consimțământul soției, care a semnat recipisa, ar fi fost viciat, iar soțul nu ar fi știut de împrumut.

Cei doi au fost acționați în judecată de un alt cuplu, care a solicitat returnarea împrumutului în mărime de 110 de mii de euro, dobânda de întârziere de peste 78 de mii de euro, dobânda contractuală de peste 28 de mii de euro, penalități în mărime de aproape 400 de mii de euro și cheltuielile de judecată de peste 38 de mii de lei. Reclamanții au indicat că au acordat împrumutul celor doi soți, pe un termen de două luni, cu o dobândă lunară de 2%. Atunci s-a întocmit o recipisă prin care a fost confirmat împrumutul și, în caz de neexecutare a obligației de restituire, împrumutații s-au obligat să achite penalitate în mărime de 2% din suma împrumutului pentru fiecare zi de întârziere.

Reclamanții au indicat că cei doi soți nu și-au onorat obligațiile și au precizat că, deși recipisa a fost semnată de doar unul dintre soți, celălalt soț și-a dat consimțământul la încheierea contractului, pentru că banii au fost luați cu împrumut în interesul familiei. 

După mai multe încercări nereușite de a obține banii împrumutați, reclamanții s-au adresat în instanță. În replică, cei doi soți au depus cerere reconvențională și au solicitat declararea nulității absolute a recipisei, întrucât soția, cea care a semnat recipisa, a fost amenințată cu o armă, iar banii nu au fost transmiși. Mai mult, cei doi soți au precizat că faptul că au fost anexate contractele de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile nu demonstrează că anume ei au primit suma de peste 100 de mii de euro de la persoane terțe. Aceștia au mai indicat că din moment ce nu au fost prezentate probe care ar confirma că ei au deținut suma de peste 100 de mii de euro, recipisa nu poate produce efecte juridice. Și asta pentru că banii nu au fost transmiși. Mai mult, soțul a invocat că nu poate fi atras la răspundere solidară pentru că soția sa a fost amenințată și constrânsă să semneze recipisa.

Judecătoria de fond a admis parțial cererea depusă de cuplul care a acordat banii cu împrumut și s-a încasat de la cei doi soți următoarele sume: 

  • 110.000 euro – suma datorată; 
  • 4.400 euro – dobânda contractuală; 
  • 80.000 euro – penalitatea; 
  • 1.512.548 lei – dobânda de întârziere; 
  • 10.000 lei – taxa de stat; 
  • 3.125 lei -  cheltuieli de executare
  • 528 lei – cheltuieli de judecată; 
  • 8.000 lei – cheltuieli de asistență juridică. 

Judecătorii au respins cererea reconvențională ca fiind neîntemeiată. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de cei doi soți și s-a menținut decizia instanței de fond. Instanțele de judecată au concluzionat că recipisa întrunește exigențele unui act juridic valabil încheiat, contractul de împrumut a produs efecte juridice, iar careva circumstanțe care să demonstreze contrariul nu au fost stabilite. Mai mult, judecătorii au precizat că cei doi soți, care au cerut nulitatea absolute a recipisei, nu au adus probe care ar demonstra cele invocate de ei. Magistrații au menționat și faptul că soții, potrivit Codului familiei, răspund cu întreg patrimonial lor pentru obligațiile care au fost asumate în interesul familiei, fie și numai de unul dintre ei.

Cei doi soți au depus recurs și au solicitat respingerea integrală a acțiunii, iar cuplul care a dat împrumutul au depus referință și a cerut declararea recursului inadmisibil. Într-un final, recursul a fost declarat inadmisibil. Și asta pentru că recurenții au adus drept argumente dezacordul lor față de aprecierea instanțelor inferioare. Prin urmare, judecătorii Curții Supreme de Justiție au precizat că acestea nu reprezintă temei de admisibilitate a solicitării lor.