Fostul administrator al unui SRL a dat în judecată compania unde a lucrat solicitând să-i fie întorși banii personali pe care i-a investit în asigurarea activității agentului economic.

Potrivit unei încheieri a Curții Supreme de Justiție, reclamantul a spus că în perioada anului 2009-2014 a exercitat din numele şi în interesele SRL-ului funcţii cu caracter economic şi organizatoric, adică a ocupat funcţia de administrator şi ceva timp - director interimar. În acest sens, a întreprinse toate măsurile necesare pentru asigurarea bunei activităţi a societăţii, inclusiv acordarea mijloacelor băneşti pentru întreprindere ca împrumut. Banii au fost folosiți pentru suplinirea mijloacelor de circulație ale companiei și procurarea tehnicii agricole. Ulterior, acesta și-a pierdut funcția, conform deciziei fondatorului.

Astfel, după încheirea obligațiilor contractuale, persoana a cerut recuperarea banilor împrumutați, în sumă de aproape 2,32 milioane de lei. Solicitarea sa a rămas fără răspuns, așa că disputa a ajuns pe masa judecătorilor. În instanță, pe lângă recuperarea datoriei, reclamantul a cerut și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 25 mii de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 100 mii de lei. Ulterior, acesta a solicitat și încasarea dobânzii de întârziere, în umă de peste 883 mii de lei.

Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, a respins cererea de chemare în judecată. Decizia primei instanțe a fost casată de magistrații de la Curtea de Apel Comrat. Aceștia au decis că agentul economic trebuie să-i achite fostului administrator aproximativ 3,35 milioane de lei, adică întreaga sumă solicitată. Ulterior, Curtea Supremă de Justiție a stabilit că soluția Curții de Apel trebuie să fie casată și a menținut decizia primei instanțe.

Și anume, judecătorii au stabilit că potrivit Codului civil reprezentantul companiei nu are dreptul să încheie acte juridice cu sine însuşi, atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al unui terţ. Astfel, în cazul semnării contractelor de împrumut administratorul trebuia să anunțe organele competente ale societăţii în vederea luării deciziilor de rigoare pentru buna funcţionare de mai departe a asociaţiei. Totodată, instanța a stabilit că semnatura fondatorului a fost falsificată. Curtea Supremă de Justiție a decis, totodată, că reclamantul trebuie să acopere cheltuielile de judecată suportate de SRL.

Recent, fostul administrator a solicitat CSJ-ului să vină cu explicații privind decizia emisă. Și anume, acesta a cerut să i se spună dacă a fost confirmat nul contractul de împrumut și dacă în cazul său pot fi aplicate efectele nulităţii actului juridic în cauză, conform art. 219 din Cod civil şi pct. 19 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 1 din 7 iulie 2008 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei care reglementează nulitatea actelor juridice. Solicitarea acestuia a fost respinsă de către magistrați.