Curtea Constituțională a respins astăzi sesizarea unui fost deputat care a solicitat verificarea constituționalității unor prevederi din articolul 25 alin. (6) din Legea privind controlul tutunului, prin care se interzice unităților comerciale cu o suprafață mai mică de 20 m2 să comercializeze produse din tutun în aproieperea școlilor și spitalelor.

Curtea a declarat că acest articol, care stabilește că ”unităţile cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m2 ce comercializează produse din tutun și produse conexe trebuie să fie amplasate la o distanţă de cel puţin 200 m de la instituţiile de învăţămînt şi instituţiile medico-sanitare” este constituțional.

Fostul deputat Simion Grișciuc a solicitat verificarea constituționalității acestei prevederi, notând că ar contravine Constituției și afectează libera concurență, prin favorizarea agenților economici mari în raport cu cei mici.

În decizia de respingere a sesizării, Curtea a notat că măsura legislativă contestată este accesibilă și clară atât sub aspectul unităților comerciale care cad sub incidența acesteia, cât și cu privire la metoda de calculare a distanței de 200 m care trebuie să existe între unitatea comercială și școli şi spitale. 

Curtea a menționat că reglementarea distanței respective se bazează pe date științifice, potrivit cărora densitatea acestor unități în apropierea școlilor este asociată cu răspândirea la nivel ridicat a fumatului printre elevi, iar prin această măsură, legislatorul a urmărit realizarea a două scopuri: protecția sănătății tinerilor și protecția sănătății colectivității în general. 

Cu privire la existența unor măsuri alternative mai puțin restrictive, Curtea a constatat că niciuna dintre măsurile alternative nu pot fi comparate cu efectele interdicției comercializării produselor din tutun în apropierea grupurilor protejate, deoarece specificul ei constă în stabilirea unei ”zone de protecție” între unitățile comerciale și instituțiile de învățământ și cele medico-sanitare. 

Cu privire la tratamentul diferențiat al unităților comerciale mici în raport cu cele mari, invocat de deputat, Curtea menționează că a observat că unitățile comerciale provizorii (pavilionul, chioșcul/ghereta) pot funcționa în condiții mai puțin rigide decât cele stabilite pentru unitățile comerciale staționare (magazinele, supermarket etc.). Acest fapt le permite să fie amplasate în cele mai accesibile și mai aglomerate locuri pentru grupurile protejate, dar și să fie reamplasate într-o altă locație (la o distanță mai mare de 200 m), fără a fi necesare eforturi mari. 

De asemenea, Curtea a constatat că în timp ce țigările nu sunt vizibile la intrarea în unitățile comerciale staționare, în cazul unităților comerciale provizorii acestea sunt vizibile, ceea ce atrage grupurile protejate. Potrivit Curții, această constatare corespunde datelor științifice, potrivit cărora elevii tind să procure adesea produse din tutun de la unitățile comerciale mici, deoarece asigură o vizibilitate mai înaltă a acestor produse. 

Totodată, nivelul accesibilității unităților comerciale provizorii este mai mare decât a unităților comerciale staționare, iar acest fapt le asigură un volum mai mare de vânzări ale produselor din tutun. Potrivit Curții, având în vedere faptul că produsele din tutun reprezintă un produs principal pentru unitățile comerciale mici, unitățile respective pot fi considerate cea mai populară sursă pentru procurarea lor în rândul grupurilor protejate. 

Curtea a ținut cont și de riscul comercializării produselor din tutun către minori și a considerat că unitățile comerciale staționare dispun de mai multe garanții (camere video) decât unitățile comerciale provizorii. Judecătorii Curții au pornit de la prezumția că unitățile comerciale staţionare sunt în măsură să respecte mai riguros interdicția de a comercializa produse din tutun către minori, decât unitățile comerciale provizorii, și a considerat că tratamentul diferențiat existent în acest caz este justificat. 

Curtea a mai notat că de la adoptarea interdicției contestate până când aceasta a devenit operantă, unitățile comerciale au avut la dispoziție o perioadă suficientă (patru ani) pentru a se adapta la noile condiții.

Astfel, Curtea a ajuns la concluzia că unitățile comerciale provizorii dispun de suficiente elemente care echilibrează dezavantajul invocat de către autorul sesizării, iar măsura contestată nu contravine Constituției.

Hotărârea Curții este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac și intră în vigoare astăzi.

În sesizare, deputatul a solicitat ca pe lângă controlul constituționalității alin. (6), art. 25 din Legea privind controlul tutunului să fie suspendată acțiunea acestei norme până la examinarea cauzei pentru a evita prejudicii și consencințe negative. Și această solicitare a fost anterior respinsă.