Un bărbat s-a adresat în instanță pentru repararea prejudiciului moral în valoare de 300 de mii de lei pentru că nu a putut participa la ședințe de judecată la care a fost citat, deoarece instanța nu era dotată cu rampă de acces pentru scaunele cu rotile. Deși i-au admis acțiunea, magistrații i-au acordat în cele din urmă doar 2 mii de lei – sumă ”în măsură de a atenua suferințele psihice cauzate”.

Reclamantul a acționat în judecată Judecătoria Chișinău, sediul Central, Curtea de Apel Chișinău, Agenția de administrare a instanțelor judecătorești şi Ministerul Justiției, solicitând repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces la justiție.

Bărbatul primise citații de participare la ședințe de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, Judecătoria Chișinău, sediul Rîşcani şi Curtea de Apel Chişinău, însă potrivit lui nu a avut acces în aceste instanțe din motivul lipsei condițiilor de acces în clădiri pentru persoanele cu dizabilități (care utilizează scaunele cu rotile) din cauza lipsei infrastructurii care ar permite accesul. Citațiile au fost expediate în 2016, iar acțiunea a fost depusă în 2017.

Reclamantul a specificat că este persoană cu dizabilități și nu are posibilitatea de a se deplasa de sine stătător, deplasându-se doar utilizând scaun cu rotile. Acesta a mai indicat că a depus nenumărate plângeri în adresa Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii, care a constatat faptul discriminării sale în acces la justiție pe criteriu de dizabilitate prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor instanțelor pentru persoanele cu dizabilități.

În consecință, reclamantul a considerat că prin neasigurarea accesului la justiție pe criteriul de dizabilitate, prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor instanțelor de judecată, i-a fost cauzat prejudiciu moral și a solicitat 300 de mii de lei în mod solidar din contul Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției de administrare a instanțelor judecătorești şi Ministerului Justiției.

În mai 2018, prima instanță a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. Ulterior, instanța de apel a casat Hotărârea instanței de fond şi a emis o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acțiunii. Magistrații au dispus încasarea în mod solidar din contul Judecătoriei Chișinău şi Curții de Apel Chișinău în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral de 1.000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Reclamantul a depus recurs împotriva Hotărârii instanței de apel, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. Acesta a invocat că, deşi instanțele de judecată au făcut referire la prevederile Legii cu privire la asigurarea egalității, acestea nu au fost tratate în favoarea lui.

Un recurs a fost depus și de CA Chișinău, care a indicat că deși reclamantul se pretinde victimă a discriminării pe criterii de dizabilitate, acesta nu a descris faptele astfel încât să stabilească caracterul şi gravitatea suferințelor psihice cauzate de CA Chișinău şi nu a prezentat probe justificative în sprijinul pretenției. Instanța a mai menționat că reclamantul nu a anunțat CA Chişinău despre motivele care l-ar fi împiedicat să ajungă la ședințele de judecată şi că ar avea nevoie de crearea unor condiții pe motivul unor dizabilități, respectiv instanța nu a avut posibilitatea de a întreprinde măsuri de rigoare pentru a înlătura neajunsurile care au generat acest litigiu. Instanța a considerat că nu a admis faţă de reclamant tratament diferențiat în legătură cu dezabilitatea acestuia.

Și Judecătoria Chișinău, sediul Central a depus recurs, invocând că lipsa condițiilor pentru accesul fizic într-o instituție publică a persoanelor cu dezabilități locomotorii nu poate fi echivalată cu neasigurarea accesului la justiție. Judecătoria a accentuat că reclamantul a fost reprezentat de către avocat, iar ultimul nu a confirmat faptul că instanțele de judecată au solicitat prezența personală în ședințele de judecată.

În urma examinării recursurilor, CSJ a ajuns la concluzia că atât Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalității, cât și CA Bălţi au decis just asupra discriminării reclamantului pe motiv de dizabilitate, deoarece restricționarea accesului acestuia în incinta instanțelor de judecată pe motivul neacomodării clădirii și echipamentelor, prin sine reprezintă un temei de tratament diferențiat contrar standardelor internaționale și naționale.

Totuși, CA Bălți a dispus încasarea în mod solidar din contul Judecătoriei Chișinău şi Curții de Apel Chișinău în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral de 1.000 lei. Potrivit CSJ, la caz nu erau aplicabile normele cu privire la solidaritatea obligației. Or, deși Judecătoria Chișinău, sediul Central şi Curtea de Apel Chişinău sunt instanțe de judecată, totuși acestea sunt instituții distincte, care urmează să răspundă individual pentru încălcarea dreptului reclamantului.

Astfel, magistrații CSJ au dispus încasarea și din contul Judecătoriei Chișinău, sediul Central și din contul Curții de Apel Chișinău a câte 1 mie de lei în beneficiul reclamantului, în total 2 mii de lei.

Magistrații au argumentat în modul următor valoarea prejudiciului acordat: ”cuantumul compensației pentru prejudiciul moral determinat de către instanța de apel în sumă de 1.000 lei, este minim, deoarece nu este proporțional în raport cu caracterul şi gravitatea reală a suferințelor pe care le-a suportat ***. În speţă, Colegiul consideră că prejudiciul moral în mărime de 300.000 lei solicitat de către *** este exagerat, având în vedere circumstanțele cauzei, însă suma de 2.000 lei este în măsură de a atenua suferințele psihice cauzate lui ***, fiind echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul suferit”.