Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a publicat o nouă opinie consultativă ce vizează unele aspecte de procedură la depunerea declaraţiei de abţinere a judecătorului de la judecată.

Potrivit instanței, din analiza activităţii instanţelor de judecată se atestă o practică judiciară neuniformă în domeniul examinării declarațiilor de abţinere a judecătorilor de la judecată, depuse la etapa de intentare a acţiunii.

Astfel, în unele cauze, instanţele de judecată resping, ca inadmisibile, declaraţiile de abţinere ale judecătorilor, înaintate la această etapă, motivând că declaraţia de abţinere poate fi înaintată doar după acceptarea cererii de chemare în judecată, iar în alte cauze, în situaţii asemănătoare, instanţele admit spre examinare cererile de abţinere ale judecătorilor, motivând că judecătorul, din ziua cum a primit, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, cererea de chemare în judecată, este obligat, momentan, să se abțină de la judecată, dacă a cunoscut existenţa motivelor de incompatibilitate în privința sa.

În scopul asigurării aplicării corecte şi uniforme, de către instanţele judecătoreşti, a normelor de drept procedural civil, ce vizează procedura de depunere a declaraţiei de abţinere a judecătorului de la judecată, la etapa intentării acţiunii, CSJ notează.

În virtutea art. 52 alin. (1) și alin. (2) CPC, dacă există temeiurile specificate la art. 50, judecătorul este obligat să se abţină de la judecată. Propunerea de abţinere de la judecată se face oral sau în scris, trebuie să fie motivată şi prezentată până la începerea dezbaterii cauzei în fond. Cererea de abţinere de la judecată poate fi înaintată mai târziu, doar dacă autorul a aflat de existenţa temeiului abţinerii, după ce a început judecarea cauzei în fond.

Din norma de drept citată rezultă că abținerea de la judecată este acel incident procedural în care judecătorul, dacă ştie că se află într-unul dintre cazurile prevăzute de lege, de incompatibilitate, declară că se retrage de la soluţionarea unui anumit litigiu.

Semnificaţia cuvântului judecată urmează a fi înţeles în sensul unui proces civil, care reprezintă un cumul de acţiuni procesuale, desfăşurate de către participanţii la proces şi instanţa de judecată, în legătură cu examinarea şi soluţionarea litigiilor civile.

Procesul civil începe prin adresarea persoanei în instanţa de judecată.

Potrivit art. 7 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească intentează procesul civil, la cererea persoanei care revendică apărarea unui drept al său, încălcat sau contestat, libertăţii ori a unui interes legitim.

Așadar, din data depuneri cererii de chemare în judecată în instanţa competentă, raportul juridic litigios devine obiectul procesului civil.

Pentru a fi intentat un proces civil nu este suficient numai actul depunerii cererii de chemare în judecată în instanţa de judecată, ci este nevoie să fie soluţionată şi chestiunea cu privire la acceptare, adică de intentare a acţiunii, prin punerea pe rol a cererii de chemare în judecată, în corespundere cu prevederile legale.

Prin urmare, procesul civil sau judecata, pentru reclamant, în sensul art. 7 alin. (1) CPC, începe odată cu depunerea în instanţă a cererii de chemare în judecată, iar judecătorul intervine în acest proces imediat cum a primit, prin intermediul 2 Programului integrat de gestionare a dosarelor, cererea respectivă de chemare în judecată (art. 168 CPC).

Din această clipă, judecătorul este învestit de legiuitor cu obligaţia de a judeca, prin emiterea de acte procesuale, în vederea verificării dacă cererea întruneşte exigenţele prevăzute de lege. În acest sens, după caz, va emite încheierea de acceptare a acesteia (art. 168 alin. (4) CPC) ori va întreprinde un şir de acţiuni procedurale, stipulate la art. 169, 170 și 171 alin. (1) CPC. Totodată, la această etapă, în acord cu art. 168 alin. (3) CPC, judecătorul poate încuviinţa efectuarea unor măsuri de asigurare a acţiunii şi a probelor.

În modul acesta, judecătorului, după primirea cererii de chemare în judecată, îi este atribuită sarcina efectuării anumitor acte de procedură obligatorii, având ca scop realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale subiecților raportului procesual civil, fără de care nu poate fi intentată acţiunea civilă.

Reieșind din faptul că în corespundere cu art. 20 alin. (2) CPC, la înfăptuirea justiţiei în cauze civile, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, cererea de abținere, formulată de un judecător, are menirea să garanteze stabilirea adevărului și asigurarea unei judecăți imparțiale și echitabile.

În consecință, în vederea respectării condițiilor de imparțialitate, reglementate de art. 20 alin. (2) CPC şi art. 116 alin. (1) din Constituţie, judecătorul care a cunoscut existenţa motivului/motivelor de incompatibilitate în privința sa, specificate la art. 50 CPC, este obligat imediat, să se abțină de la judecată, conform regulilor prevăzute de art. 52 alin. (2) CPC.

Art. 52 alin. (2) CPC stipulează că declaraţia de abţinere se prezintă, până la începerea dezbaterii cauzei în fond.

Dezbaterea cauzei în fond este etapa procesului civil, ulterioară etapelor de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare şi de intentare a acţiunii.

În felul acesta, dacă se constată temeiurile prevăzute de lege, obligaţia de a se abţine de la judecată, judecătorul o are atât în etapa de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, cât şi în etapa de intentare a acţiunii, începând cu ziua primirii, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, a cererii de chemare în judecată.

Declaraţia de abţinere trebuie să cuprindă indicarea temeiurilor de fapt şi de drept de incompatibilitate, urmând a fi însoţită de dovezi în sprijinul celor invocate, în măsura în care acestea nu rezultă din dosar sau dacă nu sunt notorii.

Procedura soluţionării cererii de abţinere de la judecată şi efectele admiterii ei se determină, conform prevederilor art. 53 şi 54 CPC.

Cererea de abţinere se examinează de instanţa sesizată cu acţiunea, în cel mult 5 zile lucrătoare, din momentul repartizării, în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.

Instanţa decide asupra cererii de abţinere în camera de deliberare, printr-o încheiere motivată, care nu se supune niciunei căi de atac, decât odată cu fondul hotărârii.

În încheierea, prin care s-a admis cererea de abţinere, se precizează în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie menţinute (art. 54 CPC).