Autor: Sabina Cerbu, avocat, Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”

Despre faptul că legislatorul moldovean s-a preocupat de protecția drepturilor consumatorilor prin introducerea a mai multor prevederi legale în Codul civil, nu mai este o noutate. Odată cu adoptarea legii de modernizare a Codului civil, regăsim ca un fir roșu în aproape toate instituțiile de drept civil prevederi ce oferă garanții suplimentare consumatorului. În cele ce urmează, o să analizăm un aspect mai îngust ce ține de informațiile precontractuale ale creditorului în cazul încheierii contractelor de fidejusiune cu fidejusorii consumatori.

Fidejusiunea acordată de consumatori este una mai sensibilă și acest lucru a demonstrat-o practica judiciară națională prin faptul că deseori fidejusorii nu înțeleg pe deplin la ce se angajează la momentul semnării contractului și nici nu sunt informați suficient de către creditor pentru a conștientiza toate riscurile ce pot apărea în cazul neexecutării obligațiilor de plată a debitorului. 

Noile prevederi ale Codului civil, în mod particular art. 1663 alin. (1) impune obligații precontractuale creditorului. Această normă legală prevede:

Înainte de asumarea fidejusiunii, creditorul are obligația de a explica potențialului fidejusor următoarele:

  1. Efectele generale ale fidejusiunii preconizate; și
  2. Riscurile concrete la care se expune fidejusorul, conform informațiilor disponibile creditorului, având în vedere situația financiară a debitorului.”

Acest aliniat al art. 1663 Cod civil ar constitui regula de la care creditorul nu poate admite excepții. Dacă la prima vedere acest lucru presupune niște garanții doar pentru fidejusor, în a înțelege în mod exact la ce se angajează odată cu semnarea contractului de fidejusiune. Totodată nu poate fi neglijate și avantajele pentru creditor care se asigură suplimentar într-un eventual litigiu cu fidejusorul. Creditorul urmează să se asigure că a oferit fidejusorului toată informația necesară într-o manieră explicită, iar fidejusorul să se pătrundă de seriozitatea riscurilor la care se expune. La modul practic, creditorul care are calitatea de profesionist, poate elabora un formular cu informații precontractuale ce va explica într-un limbaj mai puțin juridic care sunt efectele și riscurile încheierii contractului de fidejusiune. Informația din formular poate fi repetat explicată în mod verbal fidejusorului. Acest formular poate fi semnat de fidejusor cu declarațiile de rigoare că informația i s-a adus la cunoștință și îi este clară pentru a lua o decizie. Creditorul poate alege și alte mijloace pentru a se asigura că oferă informațiile precontractuale fidejusorului consumator și poate decide liber forma în care le va prezenta fidejusorului consumator.

În sarcina creditorului cade și analiza relației existente între potențialul fidejusor și debitor, ca să înțeleagă în ce măsură fidejusorul este liber la momentul asumării fidejusiunii și dacă nu este influențat de către debitor. În acest sens, art. 1663 la alin. (2) prevede următoarele:

În cazul în care creditorul cunoaște sau are motive să cunoască faptul că, din cauza unei relații de încredere între debitor și fidejusorexistă un risc semnificativcă fidejusorul nu își asumă fidejusiunea în mod liber sau fiind informat adecvat, creditorul are obligația de a constata că fidejusorul a primit consultații independente. Modalitățile de a constata că fidejusorul a primit consultații independente se stabilesc de Guvern”.

Aici intervine partea creativă a comportamentului creditorului. Codul civil al Republicii Moldova nu oferă nici-o accepțiune sau explicație a relației de încrede care ar putea să existe între debitor și fidejusor. Creditorul urmează singur să-și da seama de acest lucru, fie din informațiile generale pe care le are la dispoziție, fie să facă un exercițiu suplimentar și să intervieveze fidejusorul în detaliu. Aceste relații de încrede pot fi de natură diferită, cu titlul, de exemplu: fidejusorul poate fi salariatul debitorului; fidejusorul poate fi rudă de gradul I cu debitorul; fidejusorul poate avea o relație de prietenie din copilărie cu debitorul; fidejusorul și debitorul pot fi nași de cununie sau botez, fidejusorul și debitorul au făcut serviciul militar împreună, etc. Toate aceste informații pot să nu-i fie cunoscute creditorului. O soluție în acest caz pentru creditorul care pretinde a fi un profesionist ar fi să încerce să identifice natura relațiilor între fidejusor și debitor prin oferirea unui chestionar fidejusorului care să cuprindă mai multe întrebări privind relația pe care o are cu debitorul. Iar, în cazul în care constată că între ei există totuși o relație de încredere care ar putea afecta decizia fidejusorului în a-și asuma o fidejusiune în mod independent, atunci creditorul va fi obligat să informeze fidejusorul că are nevoie de consultații independente de la un consultant.

Art. 1663 alin. (2) Cod civil nu prevede cine și în ce mod oferă aceste consultații independente fidejusorului. De la prima vedere aceste consultații ar putea fi oferite de creditor. În principiu, creditorul ar putea să o facă, însă acest lucru nu va fi suficient pentru a constata că fidejusorul a primit totuși consultații independente, or acesta este o persoană interesată de încheierea contractului de fidejusiune. Același articol prevede că modalitățile de a constata că fidejusorul a primit consultații independente se stabilesc de Guvern. Astfel, Guvernul la data 24 aprilie 2019 a adoptat Hotărârea de Guvern cu privire la constatarea consultării independente a potențialului fidejusor consumator. Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 26 aprilie și a intrat deja în vigoare. 

Acest document, în pct. 3, reglementează cercul subiecților care pot oferi consultații potențialilor fidejusori, și anume: “Pot oferi consultații independente potențialilor consumatori, fiind interzisă propunerea (sugerarea) consultantului din partea creditorului sau debitorului, următoarele persoane: a) notari; b) avocați; c) cadre didactice care profesează disciplinele dreptului privat în instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate în conformitate cu art. 114 din Codul Educației; d) executorii judecătorești”.

Pentru a oferi consultații cu adevărat independente, aceeași Hotărâre de Guvern reglementează faptul că, consultantul nu poate fi o persoană afiliată creditorului și/sau debitoruluisau să acționeze într-o manieră care să afecteze caracterul independent al consultației acordate potențialului fidejusor consumator. 

După finalizarea consultației, consultantul eliberează potențialul fidejusor un certificat privind consultația, conform unui model tipizat aprobat de Guvern.Hotărârea de Guvern prevede că certificatul poate fi obținut poate fi utilizat de către fidejusorul consumatorla încheierea unui număr nelimitat de contracte de fidejusiune.Din prevederile acestui act normativ se presupune că esența consultațiilor ține de a înțelege efectele generale ale fidejusiunii și a eventualelor riscuri la care se va supune fidejusorul consumator la modul general, a se vedea pct. 8 al Hotărârii. Versiunea de proiect a Hotărârii de Guvern prevedea însă că acest certificat este destinat doar încheierii unui anumit contract de fidejusiune, ceea ce ar fi fost mai judicios. Or, unele contracte de fidejusiune pot avea și particularități, cum ar fi: răspunderea solidară sau subsidiară a răspunderii, asigurarea executării unei obligații principale sau a obligațiilor unui alt fidejusor, etc. Mai mult ca atât, art. 1663 alin. (1) Cod civil sus citat prevede în mod expres că creditorul are obligația de a explica potențialului fidejusor pe lângă efectele generale ale fidejusiunii și riscurile concrete la care se expune fidejusorul. Iar, riscurile concrete pot fi explicate doar cu referire la un contract de fidejusiune concret reieșind din informațiile disponibile creditorului și având  în vedere situația financiară a debitorului. 

Certificatul, conform prevederilor Hotărârii de Guvern, va fi valabil 3 (trei) ani de la data eliberării sale. Cu acest certificat, potențialul fidejusor se întoarce la creditor și îl prezintă, după care purcede la semnarea contractului de fidejusiune. 

Hotărârea de Guvern sus menționată reglementează o particularitate în cazulfidejusorilor consumatori ce dețin o licență în drept. Astfel, fidejusorii consumatorii ce au studii licențiate în drept au opțiunea să refuze consultația independentă, iar acest refuz exonerează creditorul în general de obligațiile precontractualeprevăzute de art. 1663 Cod civil. 

O atare excepție de la regulă nu se regăsește în prevederile legii, adică a Codului civil la art. 1663. Acest articol prevede în mod expres că atunci când există dubii că fidejusorul consumator nu își asumă în mod independent fidejusiunea, creditorul are obligația de a constata primirea consultațiilor independente indiferent de studiile pe care le are fidejusorul (în drept sau într-un alt domeniu conex). Prin hotărârea de Guvern urma să se reglementeze doar modalitatea în care se va constata oferirea consultațiilor independente, nu și a cercului de persoane în privința cărora se extinde obligațiile precontractuale ale creditorului. 

Scopul normei de la art. 1663 alin. (2) este de a evita orice situație în care fidejusorul să poată fi influențat de debitor sau creditor la încheierea contractului de fidejusiune. Fidejusorul consumator poate deține licență în drept, doar că această calificare nu exclude calitatea sa de consumator. Fiind consumator, acestuia urmează să i se aplice aceleași măsuri de protecție prevăzute de lege ca și pentru toți consumatorii, indiferent de studiile pe care le are.  Analizând prevederile art. 1663 alin. (2) Cod civil și a pct. 13 a Hotărârii de Guvern nr. 251 din 24.04.2019 cu privire la constatarea consultării independente a potențialului consumator, constatăm o aparență de necorespundere a unor prevederi subordonate legii cu legea însăși, or actele subordonate legii nu pot depăși obiectul legii și nici nu pot institui norme primare de drept. Despre felul în care vor fi aplicate aceste reguli și excepții de profesioniști vom putea urmări cu mare interes. 

În concluzie, prevederile art. 1663 ale Codului civil par a fi destul de formale, în sensul împovărării procedurii de încheiere a contractului de fidejusiune cu un potențial fidejusor consumator. Or, pe lângă discuțiile în prealabil între creditor și fidejusor urmează o serie de acțiuni cum ar fi: înțelegerea relațiilor existente între debitor și fidejusor, după caz a identificării consultantului independent și achitării serviciilor acestuia, obținerii certificatului privind consultația și într-un final prezentarea acestuia creditorului pentru a finaliza procedura de semnare a contractului. Acest șir de acțiuni a fost enumerat în mod intenționat pentru a sublinia faptul că cel mai probabil legislatorul moldovean a complicat această procedură având bunele intenții de a proteja consumatorul și de a-l motiva să ia în serios angajamentele la care se obligă cunoscând toate efectele și riscurile ce pot surveni. 

PREZENTARE GRAFICĂ în temeiul art. 1663 alin. (2) Cod civil și a Hotărârii de Guvern privind constatarea consultării independente a potențialului fidejusor consumator.