Guvernul și-a recunoscut vina în cauza Efros v. Republica Moldova unde reclamantul, avocatul Vasile Efros, s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 5 §§ 1 și 3, precum și a Articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 

Povestea a început în data de 1 iulie 2011 când a fost inițiată urmărirea penală, reclamantul fiind suspectat de escrocherie. În aceeași zi procurorul a emis o ordonanță de percheziție a automobilului și apartamentului reclamantului. Ulterior, în data de 4 iulie 2011 a avut loc percheziția automobilului reclamantului și în ziua următoare acesta a fost sechestrat. Câteva zile mai târziu a fost percheziționat apartamentul reclamantului. Potrivit procesului verbal de percheziție au examinate și ridicate următoarele: câteva dispoziții de plată, documentele privind deschiderea unui cont bancar, mijloace bănești și un iPad. Reclamantul a contestat legalitatea percheziției.

În data de 14 iulie 2011, judecătoria Centru a constatat că percheziția automobilului reclamantului a fost ilegală, deoarece reclamantul nu a fost declarat oficial bănuit sau învinuit. Ulterior, în data de 20 iulie 2011 reclamantul a fost citat să se prezinte la procuratură pentru a fi recunoscut în calitate de bănuit. El a informat procuratura că urmează un tratament medical.  Cu patru zile în urma, el a plecat în Ucraina și s-a întors în aceeași zi. El a plecat din nou în data de 27 iulie 2011 în România, unde a rămas o perioadă.

La mijlocul lunii august 2011 procuratura a înaintat un demers privind eliberarea mandatului de arest preventiv în privința reclamantului. Câteva zile mai târziu, judecătoria Centru a respins demersul procuraturii, constatând că nu au prezentate dovezi că reclamantul putea să se ascundă sau să influențeze investigațiile. În data de 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Chișinău, în urma recursului procuraturii, a dispus arestarea preventivă a reclamantului, reținând că reclamantul s-a ascuns, refuzând să apară în fața instanței de recurs.

În fața CtEDO reclamantul s-a plâns de violarea art. 5 CEDO, lipsa unei bănuieli rezonabile și lipsa motivelor relevante și suficiente pentru dispunerea arestării preventive. De asemenea, s-a plâns de violarea art. 8 CEDO, percheziția ilegală automobilului și apartamentului său.

Guvernul, la rândul său, a formulat o declarație unilaterală în vederea remedierii încălcărilor invocate, totodată solicitând radierea cererii de pe rol în conformitate cu Articolul 37 din Convenție. În textul declarației sale Guvernul a recunoscut încălcarea Articolului 5 §§ 1 și 3, precum și a Articolului 8 din Convenție, și și-a asumat angajamentul de a compensa prejudiciul moral, dar și costurile și cheltuielile suportate de către reclamant, oferindu-i suma de 1.500 de euro. Reclamantul nu a acceptat condițiile declarației.

Curtea a reamintit însă că poate radia cereri de pe rol conform Articolului 37 § 1 (c) atunci când Guvernul formulează o declarație unilaterală, în pofida faptului că reclamantul insistă asupra examinării cauzei (a se vedea, în mod particular, Tahsin Acar v. Turcia (obiecții preliminare) [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI). 

Ținând cont de termenii declarației, inclusiv de faptul că suma despăgubirii este în concordanță cu cea acordată în spețe similare, Curtea a considerat că examinarea cauzei în continuare nu mai este justificată.

Din acest raționament, Curtea a decis să radieze cererea de pe rol în baza Articolului 37 § 1 (c) din Convenție.

Anterior, CtEDO a publicat o fișă tematică referitoare la secretul profesional al avocatului. Aceasta se referă la art. 8 din Convenție, în baza căruia s-a plâns și reclamantul, care protejează confidențialitatea tuturor "corespondențelor" dintre indivizi, conferind o protecție sporită comunicărilor dintre avocați și clienții lor. Acest lucru este justificat de faptul că avocații au un rol fundamental într-o societate democratică, aceea de a apăra părțile în litigiu. Cu toate acestea, avocații nu pot îndeplini această sarcină esențială dacă nu sunt în măsură să garanteze celor pe care îi apără că schimburile lor de informații vor rămâne confidențiale. Este în joc relația de încredere dintre avocat și client, esențială pentru realizarea misiunii avocatului. Indirect, dar în mod necesar dependent de aceasta, este dreptul fiecăruia la un proces echitabil, inclusiv dreptul persoanelor acuzate de a nu se incrimina.

Această protecție suplimentară conferită de articolul 8 în ce privește confidențialitatea relațiilor dintre avocat și client și motivele pe care se întemeiază, determină Curtea Europeană a Drepturilor Omului să considere că secretul profesional, care impune anumite obligații avocaților, este protejat în mod specific de acest articol.