Impactul contestației depuse de debitor asupra creanțelor depuse în procesul de insolvabilitate urmează să fie examinat de Curtea Constituțională. Într-o sesizare depusă recent s-a solicitat să fie verificată constituționalitatea art. 143 alin (6) din Legea insolvabilității prin prisma dispozițiilor art. 7, 16 alin (2), 20, 23 alin (2), 26 și 54 din Constituție.

Norma contestată stabilește că o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin trei zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. Contestaţia debitorului nu se opune validării creanţei.

Astfel, autorul sesizării a solicitat să fie examinată corectitudinea sintagmei ”contestaţia debitorului nu se opune validării creanţei”. Potrivit autorului, această formulare crează confuzie și incertitudine juridică. Acesta mai indică că această normă pune debitorul în situație net dezavantajată în condițiile în care aceeași contestați formulată de un creditor se opune validării.

În context, în document se mai evidențiat că legea stabilește modul în care atât debitorul, cât și creditorii pot depune contestații.

Sesizarea a fost făcută după ce pe rolul instanței se află un dosar de insolvabilitate, în care reprezentantul debitorului a depus o contestație asupra creanțelor înaintate de o companie de leasing.

Textul complet al sesizării poate fi consultat aici.