Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunțat hotărârea în cauza Belcencov v. Republica Moldova. În baza deciziei, în care s-au constatat erori de procedură admise de instanța supreme din Moldova, reclamantului i-a fost acordat un prejudiciu moral de 5.000 de euro.

Potrivit portalului agentului guvernamental, reclamantul și B. au fost învinuite în anul 2007 de comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane.

Instanța de fond a recunoscut reclamantul vinovat, condamnându-l la opt ani de închisoare. Curtea de Apel Bender a achitat reclamantul, invocând că vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate nu fusese dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a casat decizia Curții de Apel Bender și a menținut sentința de condamnare a reclamantului pronunțată de către prima instanță.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând casarea de către CSJ a sentinței sale de achitare fără a-l fi citat și audiat în persoană și fără a fi audiat martorii pe ale căror declarații s-ar fi bazat condamnarea sa.

De asemenea, reclamantul a invocat lipsa de imparțialitate a instanțelor naționale.

Guvernul Moldovei a invocat în fața Curții că reclamantul a beneficiat de un proces judiciar public și echitabil, fiind reprezentat de către un avocat, iar CSJ nu l-a condamnat pe reclamant pentru prima dată, menținând doar sentința pronunțată de către prima instanță.

Examinând cauza, Curtea a reiterat că atunci când unei instanţe ierarhic superioare i se cere să examineze o cauză atât în fapt, cât şi în drept, şi să facă o evaluare deplină a chestiunii cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane, ea nu poate să ia o decizie în acest sens fără o evaluare directă a probelor.

Curtea a notat că principalele probe împotriva reclamantului au fost declarațiile martorilor, potrivit cărora el ar fi fost implicat în scheme de trafic de femei în scop de exploatare sexuală. Prin urmare, ponderea declarațiilor martorilor a fost foarte importantă pentru soluționarea cauzei. Curtea de Apel a achitat reclamantul după ce a audiat reclamantul și victima, considerând că probele acuzării nu erau suficiente pentru a condamna reclamantul. Cu toate acestea, după reexaminarea cauzei, CSJ a dezaprobat constatările instanței de apel cu privire la aprecierea probelor, menținând sentința primei instanțe. Instanța supremă însă nu a reaudiat nici reclamantul și nici vreun martor, ci s-a bazat pe declarațiile lor anexate la dosar.

Mai mult decât atât, în opinia Curții, CSJ nu pare să fi depus vreun efort real pentru a informa reclamantul despre procedură. Deși a expediat reclamantului o citație, restituită de către oficiul poștal, instanța supremă nu a întreprins alte acțiuni pentru a contacta reclamantul sau avocatul său.

Prin urmare, Curtea a considerat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și nu a considerat necesar să examineze alte aspecte cu referire la echitatea procedurii.