Toate dosarele în instanțele de judecată sunt distribuite judecătorilor într-un mod aleatoriu și obiectiv prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD), implementat în toate instanțele judecătorești din anul 2009. Adică, niciun judecător nu poate să influențeze sau să aleagă dosarele pe care le va examina. Judecătorii fac cunoștință cu materialele cauzei abia după ce PIGD-ul le repartizează, scrie justitietransparenta.md.

Până ca un dosar să ajungă pe masa unui judecător, acesta parcurge mai multe etape. Mai întâi, cererea de chemare în judecată sau chiar dosarul (dacă e vorba despre cauze penale și contravenționale), este înregistrat în PIGD de o persoană responsabilă din instanță (de regulă din Direcția evidență și documentare procesuală), în ordinea în care a ajuns în instanța judecătorească.

Odată ce e înregistrată cererea (în PIGD), un angajat al instanței judecătorești extrage confirmarea că aceasta a fost inclus în sistem, precum și numărul atribuit și data înregistrării. Confirmarea înregistrării și fișa de repartizare a dosarului se anexează la dosar. Totodată, angajatul instanței apasă pe un buton, care asigură repartizarea automată a cauzelor. Astfel, Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor atribuie cauza unui judecător din cei ce activează în instanță.

În instanțele judecătorești, unde judecătorii sunt specializați, dosarele se repartizează în funcție de categoria din care fac parte: civilă, penală sau contravențională. Important este că termenul de repartizare a unui dosar în PIGD nu trebuie să depășească 24 de ore de la depunerea acestuia în instanță.

Cum se decide dacă un dosar va fi examinat de un judecător sau altul?

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor repartizează dosarele de judecată în baza unei formule de calcul ce ține cont de mai multe aspecte, precum complexitatea unui dosar și eligibilitatea judecătorilor unei instanțe. PIGD-ul identifică dacă în instanță sunt complete specializate de judecători pentru categoria dosarului (civilă, penală, contravențională) și apreciază volumul de lucru al acestora, pentru a repartiza cauza într-un mod obiectiv. Astfel, un dosar nu va fi repartizat unui judecător care are, de exemplu, 20 de dosare în examinare, ci la un coleg de-al său, care are mai puține dosare și, respectiv, este eligibil pentru a examina o nouă cauză. Această practică contribuie la echilibrarea volumului de lucru între judecători.


CITIȚI MAI MULT PE JUSTITIETRANSPARENTA.MD