Judecătorii de la Curtea de Apel Cahul au decis să nu admită un testament perfectat în anul 1997, drept probă într-un dosar, după ce au stabilit că numele de familie al persoanei indicate în document și al semnatarului diferă cu o literă. Mai exact, numele de familie al persoanei care a lăsat moștenirea a fost scris în conținutul testamentului cu litera ”i”, însă lângă semnătură pusă numele a fost scris cu litera ”e”.

Decizia a fost luată într-un dosar privind revendicarea dreptului de proprietate inițiat de fica persoanei care a semnat testamentul. Din cauza lipsei resurselor financiare, aceasta spune că nu a perfectat certificatul de moștenitor asupra cotei părți care i-a revenit. Prin urmare bunurile au rămas să fie folosite și înregistrate pe numele tătălului reclamantei. Între timp, acesta s-a recăsătorit și a donat toată averea noii soții.

Astfel, reclamanta a solicitat instanței de judecată să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra a ½ din casa de locuit lasată moștenire, împreună cu construcțiile adiacente și terenul aferent.

Judecătoria Leova a admis solicitarea și a stabilit nulitatea contractului de donație a ½ din cota parte a imobilului și a recunoscut dreptul de proprietate a reclamantei. Inițial, Curtea de Apel Cahul a menținut decizia magistraților din prima instanței. Dosarul nu a fost însă încheiat atât de ușor. Curtea Supremă de Justiție a trimis cazul pentru rejudecare.

Reexaminând dosarul, magistrații din prima instanță au emis o decizie similară cu prima. Aceștia au recunoscut nulitatea donării a ½ din casa de locuit și a recunoscut dreptul de proprietate a reclamantei. Curtea de Apel Comrat a casat decizia magistraților și a emis o altă hotărâre prin care solicitările reclamantei au fost respinse. Totodată, magistrații au stabilit că reclamanta trebuie să acopere cheltuielile judiciare suportate de pârât.

Magistrații au stabilit că reclamanta nu a intrat în posesia moștenirii în baza testamentului în termen de șase luni, prevăzut de art. 581 din Codul civil, redacția veche. Instanța a mai spus că reclamanta a primit, după aproape doi ani de la decesul mamei sale, certificatul asupra unui alt bun succesoral decât cel vizat în proces, un teren cu supravața de 1,71 ha. Prin urmare, magistrații au dedus că reclamanta a optat pentru vocația de moștenitor legal în detrimentul vocației de moștenitor testamentar.

Mai mult, judecătorii au spus că testamentul invocat nu poate fi reținut ca probă deoarece numele persoanei indicate în act și numele semnatarului se deosebește cu o literă, ”i” în loc de ”e”.

Decizia instanței de apel a fost menținută, recent, de Curtea Supremă de Justiție.