Un avocat a sesizat Curtea Constituțională cu privire la posibilitatea executorilor judecătorești de a refuza intentarea procedurii de executare. Apărătorul a solicitat verificarea  constituționalității art. 61, alin. (1) din Codul de executare, în special a sintagmei ”poate” din prevederea respective.

”Articolul 61. Refuzul de a intenta procedura de executare 
    (1) Executorul judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare dacă: 
    a) documentul nu este de competenţa sa; 
    b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat; 
    c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art.14 din prezentul cod; 
    d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie; 
    e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat;
    f) documentul a fost executat”.

Autorul sesizării consider că sintagma ”poate” din acest articol oferă executorului posibilitatea la libera sa discreție de a ”soluționa” unele probleme care nu țin de competența sa, fără a oferi motivări sub aspect legal și faptic. Avocatul mai susține că sintagma ”poate” reprezintă în esență ”intima convinegere” a executorului judecătoresc, deoarece nicio normă legală nu reglementează și nici nu explică marja de întindere a acestui cuvânt.

Apărătorul consideră că competența soluționării problemelor prevăzute de articolul contestat țin de competența exclusive a instanței judecătorești.

Autorul sesizării mai invocă lipsa de ”claritatea și previzibilitate” a normei contestate, lipsa ”securității raporturilor juridice” și încălcarea dreptului la proprietate. Avocatul susține că prin formularea actuală procedura de executare nu poate fi transparentă și nici sigură, situație care afectează debitorul și creditorul.