Un judecător a sesizat Curtea Constituțională cu privire la verificarea constituționalității art. 163 alin. (1) din Codul penal ”Lăsarea în primejie”.

Articolul contestat stabilește pedepsele pentru ”Lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă ...”.

Judecătorul pune la îndoială constituționalitatea sintagmei ”... dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate...” din acest articol, invocând că prin aceasta nu poate fi stabilit cercul concret de subiecți ai infracțiunii.

Magistratul consideră că sintagma contestată creează riscul ca cercul de subiecți să fie apreciat în baza unor criterii arbitrare de cei care aplică legea penală.

Potrivit autorului sesizării, legislatorul nu a definit în cuprinsul legii penale determinare concretă a cercului de subiecți, textul actual sugerează că orice persoană poate fi subiect al acestei infracțiuni, în detrimentul unei obligațiuni de a acorda ajutor.

Judecătorul mai notează că obligațiunea de a acorda acest ajutor, cu excepția legăturilor de rudenie (părinți-copii, copii-părinți), îndatorilor profesionale (medici, pompieri, polițiști), raporturi contractuale (dădaca, călăuza etc.), nu este prevăzută în niciun act normativ, astfel ca să poată urma o răspundere penală, în cazul neglijării acestei obligațiuni.

Judecătorul consideră că sintagma contestată este neclară și imprevizibilă, și nu definește destinatarul normei penale, care la rândul său trebuie să cunoască cae este acțiunea/inacțiunea prohibită, astfel încât să-și adapteze conduita în mod corespunzător.

Magistratul pretinde că norma contestată acordă instanței o marjă largă de discreție, și că nu există o practică judiciară unitară în aplicarea ei. În acest sens, art. 163, alin. (1) din Codul penal este susceptibil de o interpretare extensivă defavorabilă făptuitorului.

Judecătorul solicită Curții să exercite controul constituționalității acestei norme sub aspectul corespunderii cu prevederile Constituției.