Autor: Corina Oprea,  Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații” Subiectul sistemului medical din Republica Moldova este destul de sensibil. De cele mai multe ori, cu regret, ne este frică să mergem prin spitale și preferăm să ne vindecăm acasă. De ce? Inconștient, ne este frică fie de o diagnoză greșită, fie de o îmbolnăvire mai avansată în urma tratamentului. Știu, risc să-mi pun pe umeri toți doctorii din țară. De aceea, ne vom referi strict la lege. Cum luptăm cu incompetența medicală? Probabil vă este arhicunoscut termenul de malpraxis. Din punct de vedere legal malpraxis-ul este o greșeală, or neglijență profesională ce putea fi evitată și care a avut drept rezultat vătămarea sănătății, a integrității corporale sau chiar pierderea vieții pacientului. Ei bine, trebuie să cunoașteți că în Republica Moldova, în lege lipsește definește termenul de malpraxis medical. Mai mult, nu există o legislaţie specifică în acest domeniu care să stabilească și să reglementeze răspunderea civilă a instituțiilor medicale sau a medicilor și asistenților medicali. Iar pentru a fi stabilit cazul de malpraxis, este necesar ca în instanța de judecată să se facă dovada greșelii. Spre exemplu în Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului, nr. 263 din 27 octombrie 2005 veți găsi termenul de „eroare medicală”. Potrivit acestei norme legale, eroarea medicală reprezintă: „activitatea sau inactivitatea conştientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătăţii pacientului din imprudenţă, neglijenţă sau lipsă de profesionalism”. Cadrul normativ unde puteți găsi prevederi referitoare la eroari medicale :
  • Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411 din 28.03.1995,
  • Legea cu privire la drepturile și responsabilităţile pacientului nr. 263-XVI din 27.10.2005,
  • Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264-XVI din 27.10.2005,
  • Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico- știinţifice și medico-legale nr. 1086 din 23.06.2000,
  • Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008,
  • Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06.06.2002,
  • Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225 din 30.05.2003,
  • Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002,
  • Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003,
  • Codul-cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic.
Fiecare dintre aceste acte normative furnizează elementele juridice necesare organizării și funcţionării sistemului malpraxisului medical în baza principiului probării greșelii. Legea ocrotirii sănătății, nr. 411 din 28 martie 1995, la art. 14 alin. (3) prevede:  ”Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici poartă răspundere pentru incompetenţa profesională şi încălcare a  obligaţiunilor profesionale, conform legislaţiei în vigoare” . O sancțiune expresă nu este prevăzută, precum și acțiuni clare ce definesc eroarea medicală. Un accent necesar : Malpraxisul este o greșeală neintenționată (involuntară, inconștientă) a medicului. Însă, definiția prin lege a erorii medicale stabilește că aceasta este o greșeală conștientă a lucrătorului medical, ceea ce aruncă soluția în domeniul penal. Acum că am mers pe noțiuni și legi, în continuare haideți să vedem care sunt acțiunile pentru care personalul medical și /sau instituția medicală răspund și cum procedăm ulterior.  Așadar, Personalul medical răspunde pentru:
  • prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament;
  • prejudiciile ce decurg din nerespectarea confidențialității, consimțământului informat și obligativitatea acordării asistenței medicale;
  • prejudiciile produse prin depășirea limitei competenței.
Ce poate face pacientul ce se consideră victima unui caz de malpraxis?
  1. Rațional ar fi să vă adresați către insituția medicală cu o plângere/reclamație în care să descrieți problema ce va fost creată și prejudiciile pe care le-ați suferit. Acest pas nu este obligatoriu. Puteți să vă adresați direct în instanța de judecată.
  2. Vă recomandăm să acumulați cât mai multe probe înainte de a depune plângerile corespunzătoare. Drept exemplu: certificate medicale, chitanțe ce atestă serviciul medical de care ați beneficiat, copii din cartela medicală (ca să puteți evita eventuale corectări), să efectuați o investigație medicală în cadrul altei instituții prin care să se constate greșeala medicului sau asistentului medical.
  3. Pentru a fi constatată abaterea disciplinară a lucrătorului medical, vă adresați Comitetului de etică, instituit în cadrul instituţiilor medico-sanitare.
IMPORTANT: Comitetul de etică se întrunește la cererea pacientului sau rudelor acestuia, a unui medic sau grup colectiv de medici, a administraţiei spitalului sau a unor organizaţii neguvernamentale, sindicate etc. Comitetele de etică au funcţie consultativă și vor emite recomandări administraţiei instituţiei, care va lua decizii concrete (sancţiuni, etc.). Sancţiunile disciplinare pot fi aplicate și de organele ierarhic superioare. În acest sens, legislaţia stabilește ca organ responsabil de examinare disciplinară Comisia independentă de expertiză profesională medicală, care se creează și activează în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Sănătăţii.
  1. Dacă acțiunea/inacțiunea lucrătorului medical a dus la vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății pacientului sau la decesul acestuia, vă adresați cu o plângere către organul de urmărire penală pentru a solicita tragerea la răspundere penală a lucrătorului medical.
  2. Dacă prin eroarea medicală vi s-a creat un prejudiciu material și/sau moral, vă adresați în instanța de judecată cu o cerere în acest sens.
IMPORTANT! Indiferent de gravitatea consecințelor survenite, vă recomandăm, să vă adresați în instanță cu o acțiune civilă separată (sau în paralel) de cauză penală. În acest fel, în instanța de judecată veți putea cere efectuarea expertizei judiciare (naționale sau internaționale), să invitați specialiști și experți în cadrul examinării cauzei. Pe când în cazul unui dosar penal la faza urmăririi penale aceste acțiuni rămân la discreția organului de urmărire penală.
  1. Puteți solicita încasarea prejudiciului din contul instituției medicale la care este angajat lucrătorul medical. Teoretic, în acest fel ați facilita executarea hotărârii judecătorești, întrucât instituția medicală, de regulă, dispune de mai multe resurse financiare decât lucrătorul medical.
Procedura în instanța de judecată:
  1. Pacientul prejudiciat este scutit de taxa de stat pentru judecarea cauzei civile privind repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, precum și pentru repararea daunei materiale cauzate prin infracţiune medicală.
  2. Reclamantul va trebui să dovedească existența unui caz de malpraxis, nucleul probatoriului fiind raportul de expertiză medico-legală. Greșeala medicală poate fi mai mult decât evidentă din actele medicale, dar fără un raport de expertiză este aproape imposibil de dovedit malpraxisul reclamat.
  • Reclamantul trebuie să dovedească existența prejudiciului pentru a obține despăgubiri. Așadar, reclamantul trebuie să arate instantei că actul de malpraxis i-a cauzat un prejudiciu moral(dureri fizice, suferinte psihice, restrângerea posibilității victimei de a se bucura de viata) și/sau material (sumele de bani platite pentru o interventie chirurgicala, medicamente, etc.) și să arate întinderea acestui prejudiciu.
E bine să știți că prejudiciul material este simplu de dovedit, prin acte și probele anexate, pe când prejudiciul moral este lăsat la latitudinea instanței de judecată. Asupra daunelor morale, instanta trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă și proporțională cu suferința victimei, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, neavând la dispoziție criterii matematice sau economice.
  1. Pentru a dovedi cazul de malpraxis va trebui să solicitați în instanță efectuarea unei expertize medicale, care se efectuează de către experţii instituţiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Justiţiei și/sau Ministerului Sănătăţii, precum și de către alte persoane competente, desemnate de instanţa judecătorească.
  • Expertiza judiciară poate fi efectuată și de către experţi particulari incluși în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi.
  • Expertiza medico-legală se efectuează de către Centrul de Medicină Legală, instituţie în subordinea Ministerului Sănătăţii, în baza regulamentului aprobat de guvern, iar expertiza psihiatrico-legală se efectuează în unităţile medico-sanitare din sistemul Ministerului Sănătăţii.
    1. Instanța poate dispune efectuarea unei expertize suplimentare de către același sau un alt expert, în cazul în care concluziile expertului sunt insuficient de clare sau incomplete, ori în urma cercetărilor au apărut întrebări suplimentare ce au importanţă pentru emiterea hotărârii instanţei pe cazul de malpraxis.
  • Dacă concluziile expertului nu sunt întemeiate sau există îndoieli privind veridicitatea, exactitatea și argumentarea acestora, or dacă există contradicţii între concluziile mai multor experţi, se dispune efectuarea expertizei repetate de către alt expert sau experţi, numărul acestora nefiind mai mic de trei.
    1. Procesul constatării de către instanţa de judecată a cazului de malpraxis medical presupune întrunirea condiţiilor angajării răspunderii civile medicale. Sistemul „în baza greșelii” prevede existenţa unor condiţii obligatorii pentru angajarea răspunderii civile medicale, și anume:
  • conduita ilicită – faptul ilicit,
  • prejudiciul – rezultatul produs,
  • legătura cauzală dintre conduita ilicită și rezultatul produs, vinovăţia subiectului actului ilicit,
  • inexistenţa cauzelor sau împrejurărilor care înlătură răspunderea juridică.
    • Prin hotărâre judecătorească este stabilită mărimea prejudiciului pe care îl veți încasa.
Practica arată, totuși, că malpraxisul medical este foarte dificil de demonstrat. Din păcate, în Moldova nu există o statistică referitoare la cazurile de malpraxis. Cert e că în anul 2015 doar 5 medici au fost condamnați la doi ani de închisoare cu supendare pentru erori medicale.