Autor: Olesea Nastas, E-DREPT Avocatul din mine e ofticat pe avocatul din tine. E ofticat de-a dreptul. Și nu prea mă prind de ce. Însă pot face un efort (o să-l trec la pro bono publico, oricum). Da, este ofticat! Iar eu pot să înțeleg asta. În fond, cine n-ar vrea să-și permită închirierea vreunui avion pentru a ajunge în week-end la Lauro Golf, de pe Costa Del Sol?! Care bon-ton exagerat? Nu-mi jigni inteligența – 27 de găuri nu ți-s 18. Una peste alta, măcar omul din mine n-ar trebui să fie ofticat pe omul din tine. Și asta o delimitez foarte bine. Pentru că ar fi păcat. Iar asta scrie în Biblie. Pardon, în legi (printre rânduri, e drept). Fie că e vorba de asistență, consultanță, reprezentare în instanțe, redactări și semnări de contracte, întocmiri de acte (cereri, apeluri, recursuri, forme de executări), medieri și orice alte activități reglementate, activitatea avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la clienți. Atât în monedă națională, cât și în valută – se înțelege. Retribuirea activității avocaților este reglementată de prevederile Legii cu privire la avocatură și Statutul profesiei de avocat. Prin suprapunere, Consiliul Uniunii Avocaților a aprobat și unele recomandări privind onorariile avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică. Însă cum au un caracter de directivă, avocații sunt în drept să-și stabilească cuantumul onorariilor pe cont propriu. Și o fac, că doar nu-s în incapacitate legală. Prin urmare, munca avocatului este remunerată din contul onorariilor încasate de la persoanele fizice și juridice (sau de la stat1). Potrivit Legii, mărimea acestuia se stabilește prin acordul părților și nu poate fi schimbat de autoritățile publice sau de instanța de judecată. Însă, la încheierea contractului de asistență juridică, părțile pot ține cont de îndrumările Consiliului Uniunii Avocaților privind cuantumul onorariilor percepute în diverse categorii de cauze. Conform Statutului profesiei de avocat, pot fi stabilite: onorariu orar (o sumă fixă, stabilită pe fiecare oră de servicii profesionale prestate), onorariu forfetar (dinainte stabilit la o sumă globală și invariabilă), onorariu de succes (o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat) și onorariu combinat (prin îmbinarea/sumarea celor indicate). Potrivit Recomandării privind cuantumul onorariilor orare și forfetare aprobat de Consiliul Uniunii Avocaților, avocatul este sfătuit să stabilească tarife proprii, care să fie practicate constant pe parcursul anumitor perioade de timp. Cuantumul unui tarif orar trebuie să fie rezonabil. Iar „rezonabil” oscilează între 50 și 150 de euro/oră, fiind predispus fluctuațiilor (în dependență de rata inflației, creșterea coșului minim de consum și de alte criterii obiective). În cazul celui forfetar, mărimea acestuia se coordonează cu clientul pentru fiecare acțiune în parte. În ambele cazuri, indiferent de rezultatul obținut, avocatul încasează onorariul deplin ulterior prestării serviciilor profesionale. Complementar, avocatul este în drept să ceară și să primească un onorariu de succes. Așa cum am subliniat, acesta ia forma unei sume fixe sau susceptibile de schimbare și se încasează numai dacă avocatul înregistrează un anumit succes. La determinarea mărimii onorariului de succes se stabilește un anumit procent rezonabil din valoarea acțiunii. „Un plafon de 17% din valoarea acțiunii2 pare a fi unul rezonabil”, potrivit Recomandării privind cuantumul onorariilor de succes aprobat de Consiliul Uniunii Avocaților. În linii mari, onorariile se stabilesc în funcție de dificultatea, amploarea și durata cazului. Stabilirea lor este (mă rog, ar trebui să fie) în strictă dependență cu timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit. Evident, natura, noutatea și dificultatea cazului sunt vectori care influențează direct proporțional onorariu unui avocat. La fel și importanța intereselor în cauză. Mai mult, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului au un cuvânt greu de zis la stabilirea remunerației. Iar un avocat cu acești „ași” în mânecă, nu are cum fi ieftin, să fim realiști. Potrivit Legii, cheltuielile suportate de client în legătură cu acordarea de către avocat a asistenței juridice la apărarea drepturilor și intereselor lui legitime în cauzele penale, civile și administrative urmează a fi echilibrate integral și proporțional cerințelor admise/respinse de partea adversă.  Iar cheltuielile suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenței juridice în organele de urmărire penală și instanțele de judecată în cauzele penale, civile și administrative se încasează simultan cu soluționarea cauzei în fond, fără o procedură litigioasă prealabilă. De altfel, în cazul în care nu se indică în contractul de asistență juridică (care este întocmit în formă scrisă și înregistrat în Registrul de evidență a contractelor de asistență juridică) onorariile încasate de la client sau se indică careva sume diminuate, Legea prevede retragerea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat. Licența se retrage de către Ministerul Justiției în temeiul hotărârii Comisiei pentru etică și disciplină3. Ceea ce pare destul de rezonabil. Mai pui că diminuarea onorariilor ar putea genera o practică anticoncurențială. Iar un avocat care se respectă, nu-i așa, muncește numai în condițiile legii. Și ca să fie clar! Dacă avocatul din mine, din tine, sau din oricare dintre noi este ofticat pe avocatul care își permite să închirieze vreo aeronavă (cu titlu de exemplu expresiv) din ultimul onorariu primit, e strict treaba noastră. Fiecare avocat are dreptul de a fi remunerat în rezultatul muncii sale și în limitele pretențiilor sale. Iar dacă pretențiile față de el însuși sunt mari, atunci și onorariile vor fi pe măsura acestora. Când ești bun, trebuie să poți să-ți ceri valoarea în termeni financiari. Iar avocații sunt foarte buni și pot aproape totul. Cel puțin, ei așa cred. Acum, te rog, la o parte. Voi încerca să lovesc ușor și foarte bine. Apoi mă voi preface că nu contează, evident. Trump zice că-i un pont bun și în viață, nu doar în golf, între noi fie vorba. 1 Statul, din fonduri bugetare, asigură avocaților retribuirea asistenței juridice în anumite situații/cauze pe criteriul lipsei mijloacelor financiare, în condițiile Legii cu privire la asistența juridiă garantată de stat. 2 În cauzele penale, onorariul de success nu poate fi practicat decât în legătură cu latura civilă a cauzei. 3 Hotărârea privind retragerea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat poate fi atacată în contencios administrativ.